Şiso roşu mai apare la noi şi cu denumirea de susan sălbatic.
Am găsit informaţii interesante despre el pe ecovazon şi aici (unde este dezbătută chiar problema confuziei lui cu busuiocul roşu).
Am şi eu în grădină. E destul de invaziv. E decorativ. Nu l-am folosit la mâncare. Dar cred că o să fac curând un ceai de şiso roşu, cu un strop de ghimbir, lămâie şi miere.
Spre deosebire de busuioc (care, la noi, cu clima noastră, trebuie plantat în fiecare primăvară), şiso roşu răsare singur, după ce trece îngheţul. Această caracteristică ar face principala diferenţiere dintre cele două plante şi ne-ar ajuta pe noi să înţelegem rapid, dincolo de alte analize mai profunde, care-i una, care-i alta.
nu-l cunosc ! pe la mine, nu-i ! mulţumesc frumos pentru informaţie !
RăspundețiȘtergereCu plăcere.
RăspundețiȘtergereŞi eu vreau să aprofundez subiectul şi să văd cum pot să-l introduc în reţetele de bucătărie.
E păcat de el să nu-l folosesc.
(La fel păţesc şi cu roiniţa. Am o grămadă şi doar o dată sau de două ori am făcut ceai din ea. Şi e aşa de plăcut aromată...)