Napi porceşti

Li se mai spune topinambur sau anghinare de Ierusalim.
Avantajul uriaş este că în timpul iernii pot fi lăsaţi în grădină, nu degeră. Şi pot fi recoltaţi ori de câte ori te hotărăşti să-i găteşti.
Nu în ultimul rând, toamna târzior, florile de napi sunt foarte frumoase (seamănă cu cele de floarea-soarelui), grădina arată minunat.

Eu am luat de pe un câmp câţiva tuberculi, acum câţiva ani. I-am plantat în grădină toamna (la adâncimea de 10 cm, 3-4 tuberculi mijlocii ca mărime, cuiburile fiind la distanţă de 20-30 cm). Pot rămâne 10-15 ani pe acelaşi loc, nu trebuie deci incluşi în planul de rotaţie a culturilor.
Acum îi gătesc din când în când, destul de rar, ce-i drept, deşi sunt foarte gustoşi.

*

Mi-ar plăcea foarte mult să aflu că napii porceşti sunt gătiţi tot mai des, de cât mai multă lume.
Puţini oameni ştiu despre ei. Iar alţii îi cam dispreţuiesc, pe motiv că erau mâncarea săracilor în timp de război sau mâncare pentru porci (popular, am mai auzit că li se spune cartoful săracului).
Eu am gătit câteva reţete: chipsuri de napi porceşti (foarte gustoase, însă cam migăloase pentru răbdarea mea), dulceaţă de napi porceşti în suc de mere fără nici un pic de zahăr (foarte bună pentru persoanele bolnave de diabet - de altfel, celebra marcă Topoloveni a scos pe piaţă o astfel de dulceaţă), piure de napi porceşti (se pregăteşte la fel ca piureul de cartofi, doar că în loc de lapte se pune smântână) şi salată de napi porceşti cruzi.

Iar recent, am făcut napi porceşti la cuptor - felul meu preferat când e vorba de napi porceşti.
Se încălzeşte cuptorul, se încinge tava 15 minute. Între timp, se curăţă napii porceşti, se taie felii, se pun într-un castron şi se picură peste ei ulei, apoi se amestecă foarte bine, astfel încât fiecare felie de nap porcesc să fie unsă cu ulei.
Eu nu am pus deloc sare.
Am mai adăugat frunze şi tije de ţelină tăiate beţişoare de 3-4 cm. Un praf de piper şi o linguriţă de chimen.
Se pun în tava încinsă şi se lasă la cuptor circa 20 de minute (să fie moi şi rumeniţi).
Se servesc cu sos de iaurt cu usturoi (peste care se picură ulei de măsline).

Fasole ornamentală

Nu doar că face flori foarte frumoase, înviorând grădina cu roşul lor aprins, dar este şi comestibilă. Eu am pus câteva păstăi tinere la supă. Pentru cine are îndoieli, poate să rămână doar o plantă de decor.

Am pus câte două boabe într-un cuib, primăvara mai târzior, când nu mai există riscul ca pământul să îngheţe. Aracii trebuie să fie înalţi, vrejul se duce foarte mult în sus.
Au înflorit bogat şi au făcut o mulţime de păstăi (care, la maturizare, cresc uimitor de mari).
Am lăsat pe plantă păstăi până toamna târziu, când s-au uscat, şi am strâns boabele pentru anul următor.

Cu ceva timp în urmă, făcând inventarul în cutia cu seminţe pentru 2014, am văzut că unele boabe se zbârciseră un pic (pasămite nu fuseseră bine uscate când le-am recoltat). Ca să nu le păstrez degeaba, am vrut să verific dacă încolţesc, şi am pus câteva într-un ghiveci.
Şi iată rezultatul:

Dacă vă doriţi boabe pentru la primăvară, eu aş avea câteva de prisos. Vi le pot oferi pur şi simplu (sau, numai dacă aveţi în plus, la schimb cu alte seminţe).
Vă rog să mă contactaţi pe e-mailul de pe pagina profilului de utilizator.

Aşa arată boabele mele de fasole ornamentală...

...şi aşa arăta planta înflorită şi cu păstăi, la un moment dat în vară, în grădina mea

Iar dacă ştiţi lucruri în plus despre fasolea ornamentală, m-aş bucura să le împărtăşiţi aici sau pe blogul vostru. Orice experienţă pe care o aveţi legat de această plantă ar fi utilă.

***

Două reţete de încercat - una cu păstăi, una cu fasole boabe:

1. Păstăi de fasole murate (runner bean pickle), după metoda japoneză, reţeta lui Hugh Fearnley-Wittingstall - păstăile murate merg foarte bine cu brânză sau cu legume pane

- într-o pungă de plastic se amestecă bine 1 lingură de sare, 2 linguri de zahăr, un sfert de lingură de praf de ghimbir, o jumătate de lingură de seminţe de coriandru proaspăt măcinate, fulgi de chilli, 150 grame de păstăi de fasole tăiate bucăţi de 1 cm

- se lasă deoparte 2 ore (eventual, se pune o greutate peste pungă)

- la servire, se scurge apa pe care au lăsat-o păstăile

2. Ardei (poblano, kapia) umpluţi cu fasole boabe (chillies stuffed with beans), reţetă de la River Cottage

- 6 ardei copţi, curăţaţi de pieliţe, de seminţe şi de membranele din interior

- într-o tigaie se sotează cca 10 minute 2 căţei de usturoi şi 3 şalote (sau o ceapă de mărime medie) tăiate mărunt, se adaugă 150-200 g roşii decojite şi se mai lasă 1-2 minute pe foc

 - se opreşte focul şi se pun în tigaie 400 g de fasole boabe, fiartă (cu furculiţa, se pasează o parte din boabe, celelalte se lasă întregi)

- se adaugă verdeaţă tocată (coriandru), o lingură de chimen zdrobit, o lingură de boia iute afumată, sare şi piper

- se umplu ardeii şi se acoperă cu căpăcelele (codiţele)

- se dau la cuptor cam 20 de minute (într-o tavă unsă cu ulei)

- între timp se pregăteşte un sos de iaurt cu usturoi

- se servesc fierbinţi, cu sos şi chimen presărat pe ei

Frumusețea iernii

Dacă nu e zăpadă, măcar o brumă de... brumă tot este! Cu efecte spectaculoase!
Iar în casă, la căldură, în timp ce bruma, gerătania sau vreun vânt tăios își fac de cap, tu poți croi planuri de grădinărit. Mai poți inventaria semințele, să vezi ce ai, ce nu ai și ți-ai dori, ce ai de prisos și mai poți da și altora. Te mai documentezi un pic cu privire la rotația culturilor sau cauți rețete și apoi gătești cu produsele din recolta strânsă în toamnă.
Răbdare... răbdare... primăvara are să vină ea... iar până atunci, oprește-te din când în când în loc, privește cu atenție și recunoaște: e frumos!

Azi, despre brumă, cum spuneam...