Piciorul-cocoşului

Se pare că denumirea sa ştiinţifică este Ranunculus asiaticus. Florile sunt de culori variate - roşu, portocaliu, roz...
Eu, una, am făcut subit o pasiune pentru ele, mi se par splendide.
Cea adusă acasă din excursia de azi este roz şi îmi doresc să reuşesc s-o multiplic.

De aici, am aflat că:
Denumirea populara a plantei - Piciorul cocosului - este reprezentativa pentru aspectul ei: radacina ramificata si ingrosata, numita grifa, seamana cu o gheara de cocos.[...] Dupa trecerea florilor si uscarea plantei, grifele se scot din pamant, se curata, se lasa sa se zvante si se stratifica in nisip uscat, in vederea inmultirii. Pana in luna octombrie, cand se planteaza, acestea se pastreaza in incaperi racoroase. Distanta recomandata de plantare a grifelor este de 20-25 cm.; se aseaza cu gheara in jos, in gropi mici, facute cu sapaliga, la o adancime de 4-5 cm.; pentru a evita inghetul se acopera cu un strat de paie sau de frunze semidescompuse, cu o grosime de 3-4 cm. [...]
Temperatura ideala pentru aceasta planta este 26 grade C. Are nevoie de pamant bogat in minerale, cu drenaj bun. Se uda cu regularitate, astfel ca pamantul sa nu fie uscat niciodata. Udarile se raresc cand frunzele se ingalbenesc. Nu se mai uda in perioada de repaus.

 Aveţi în grădină? Cum se îngrijeşte?

Untişor

Până o apărea iarba-grasă, mă delectez cu o salată de untişor, păpădie şi frunze tinere de hrean – mi-am spus eu, pusă pe experimente.

Zis şi făcut.

Untişor am din belşug.

Multă vreme nu am ştiut că e comestibil. După ce am aflat, ba nu mi-a prea făcut cu ochiul să-l gust, ba am uitat de el.

Dar, atenţie, e bun de mâncat numai înainte de a înflori. Se pare că e una dintre multele plante cu virtuţi terapeutice (conţine vitamina C, e bună în caz de anemie şi astenie, curăţă sângele, elimină toxinele, îmbunătăţeşte circulaţia, reglează colesterolul).

Iar dacă tot am pomenit de experimente, mi-am pus curajul la bătaie şi:

- am adunat câteva frunze de untişor, câteva de păpădie, câteva de hrean (toate, frunze foarte tinere)

- le-am spălat bine, le-am uscat, le-am tăiat fâşii

- am pus peste ele sosul clasic de salată (ulei, oţet, sare, piper)

- după ce am gustat, mi-am zis că mai bine pun şi două roşii :)

E bunuţă salata. Dar are totuşi un iz amărui care mi-aş fi dorit să fie mai vag.

*

 Ce aş mai încerca - am găsit aici o reţetă interesantă: ciorbă de untişor.

Se pun la fiert, în apă cît să le cuprindă, frunzele de untişor (cu cît mai multe, cu atît mai bine, ciorba asta e bună groasă) şi se lasă doar cît să dea în clocot. Simultan, într-o tigaie, se pune la călit o ceapă taiată mărunt, împreună cu nişte bucăţele de slănină, tăiate şi ele mărunt şi se ţin la foc mic pînă se rumenesc, fără a se prăji. Conţinutul tigăii se toarnă în oala în care au dat în clocot frunzele de untişor, după care se pune, din belşug, borş sau zer (în proporţie de 2 la 1 cu apa, adică 2 litri de acreală la 1 litru de apă). Se lasă să dea în clocot şi, la final, se sparg în oală 2-3 ouă întregi. Ciorba asta e o delicatesă iar, consumată rece, este cu mult peste ciorba de burtă în privinţa efectelor antimahmureală. Cunoscătorii ştiu despre ce vorbesc.

Iarbă-grasă

(Editura Litera, 2009)

Descopăr cu mirare în cartea Virginiei Hayes, Grădina bucătarului rafinat - Ghid de cultivare organică a plantelor, că iarba-grasă nu e bună doar pentru găini, cum o folosesc eu. :)
Curioasă, am mai căutat informaţii pe net. Am găsit că se foloseşte ca plantă aromatică în omlete şi supe, în salata de roşii şi tzatziki.
Aţi mâncat vreodat aşa ceva? :)

Iarbă-grasă, Portulaca oleracea (sursă foto: wikipedia)

*

20 mai 2014 - Am dat de un articolaş care vorbeşte despre 7 buruieni numai bune de inclus în meniu. Citez:

"Iarba grasă. O altă buruiană care ne invadează grădinile, stricând aspectul gazonului şi al rondurilor cu flori, iarba grasă este o excelentă sursă de acizi graşi esenţiali Omega 3 şi nu numai. Suculente şi crocante, tulpinile şi frunzele de iarbă grasă pot fi folosite în salate, în stare crudă sau în prepararea tocanelor şi a supelor. Daca îţi place bucătăria libaneză, probabil ştii că iarba grasă (cunoscută şi ca "grăsiţa") este unul dintre ingredientele renumitei salate fattoush."

Lecţia despre roşii, în zi de sărbătoare

La atelierul pe care Hornbach l-a dăruit fetelor de 8 Martie, răsadurile de roşii au fost vedetele

La final, fetele au primit în dar flori şi pliculeţe cu seminţe de campanula şi crăiţe

Primele firişoare de roşii

Nu pot să nu mă minunez iar şi iar ce miracol este natura!

Tot despre glicină

Încep să am îndoieli că glicina despre care povesteam aici este glicină.
A făcut frunze şi mi s-a părut că aduc clar cu cele de fasole.
M-am mai uitat şi pe net... glicina are frunzele altfel. Ale mele arată aşa:

Premiul meu: semințe, trandafiri și bucuria de a dărui

Uneori, cuvintele nu reușesc să redea o trăire.
Nici cuvintele mele de azi nu sunt mesageri fideli ai bucuriei pe care am avut-o când am ținut în mână plicul de la Brândușa, premiul meu la concursul Simonei.
Odată cu mirabilele semințe, am avut parte și de o SURPRIZĂ.

Roșii grosse plate du portugal, roșii-gogoșar, varză Pak-Choi, garoafe chinezești duble, rozmarin, lavandă, lupin

Premiul meu, plus surpriza

Florile mele preferate, imortalizate de mâini de artist, desăvârșite cu patina timpului

Brândușa, mulțumesc foarte mult!