Există vreo 250 de specii de verbină, anuale și perene (mai cunoscute sunt
Verbena canadensis,
V. x hybrida,
V. tenuisecta,
V. hastata,
V. bonariensis).
Plantei îi place nespus soarele. Are nevoie de 8-10 ore de soare zilnic, ca să înflorească bogat. Când temperaturile sunt foarte mari, are totuși nevoie de un pic de umbră după-amiaza.
Până devine plantă adultă, se udă regulat, solul trebuie să fie umed mereu. Când planta e matură și bine dezvoltată, se udă doar când pământul se usucă.
Dacă are condiții optime dar observi că nu prea mai face flori, asta înseamnă că planta trebuie tunsă (aici voi avea mult de luptat cu mine, să-mi calc pe inimă și s-o tund... totuși, nu o să mă gândesc la riscuri, cât la binele ei și la faptul că rămurelele tăiate pot fi înfipte imediat în pământ, să se dezvolte ca plante independente - așadar, teoretic, nu o să mai scapi de verbenă :) ). Se taie cam o pătrime din vârfurile plantei - va crește mai compact și va înflori mai abundent.
Semințele au nevoie de întuneric ca să germineze. Deci trebuie acoperite complet cu pământ. Vor apărea plăntuțe în 20-30 de zile.
***
De multă vreme îmi doresc o verbină.
Am luat semințe acum ceva timp, dar au germinat cu chiu cu vai câteva, când chiar nu mai speram. Dar plăntuțele sunt minuscule și cresc într-un ritm extrem de lent. Nu știu dacă vor evolua bine, dacă vor ajunge să facă flori.
Azi, în peregrinările noastre, am dat la o seră de o verbină violet-închis (
V. x hybrida). Unica. Ultima. Dar arătând grozav, cu nenumărate flori.
Pozele nu reușesc să redea frumusețea din realitate a acestor minunate flori.
NB! Mulțumiri Marianei Alexandrescu pentru că mi-a atras atenția asupra formei corecte. Deci, se spune corect
verbină, nu
verbenă.
Forma
verbenă este explicabilă prin contaminare cu forma latină
Verbena .... (Se întâmplă același fenomen ca în cazul plantei numite
saschiu, căreia toată lumea îi spune acum
vinca, de la denumirea latinească
Vinca minor... deși mult mai fain sună în românește, cel puțin după gustul meu :) ).
Inclusiv DOOM2 dă ca formă corectă definitivă, unică și incontestabilă
verbină. Adică fix forma pe care o știm dintr-o poezie,,, pe care nu o mai țineam minte dar știam că odată, cândva, mi-a trecut prin fața ochilor. Am căutat pe net (trăiască netul, of!) și am găsit-o. Nu, nu e de Topârceanu, cum aș fi zis. E de Arghezi, poetul cu "geniu verbal", și e o poezie absolut delicioasă, cât se poate de potrivită pentru grădinari:
Iscoada
de Tudor Arghezi
Decum s-a ivit lumina.
A ieșit din stup albina,
Să mai vadă, izma-creață
A-nflorit de dimineață?
Se-ngrijește gospodina
De-nflorește și sulfina,
Căci plutise val de ceață,
Astă-noapte, pe verdeață.
A găsit toată grădina
Înflorită, și verbina,
Și s-a-ntors, după povață,
Cu o probă de dulceață.
***
Și o minunată
planșă tocmai de la 1796 (mulțumesc, Gabi)