Călătoare în grădina cu flori de câmp

De cum am aflat de locul ăsta, am vrut să ajung să-l văd. Bănuieile mele s-au confirmat. Natura e o minune aici - colţii (stâncile) sunt impresionanţi, iar poieniţele sunt pline de tot felul de flori sălbatice, pe care nu aş şti să le numesc (printre ele sunt şi un fel de panseluţe minuscule, violet cu gălbui, pe care ai putea să le ratezi uşor dacă nu eşti atent; flori violet-deschis, care seamănă un pic cu ochiul-boului, dar sunt mai mici; plus multe altele, purpurii, galbene, crem etc.).
Cum îmi doresc de multă vreme planta agătăţoare-târâtoare din imagine, m-am încumetat şi am luat un fir destul de lung. Nu ştiu cum se numeşte... Are rădăcini din loc în loc, unele mai vechi şi zdravene, altele noi, firave, formate doar din câteva firişoare.
Sper să reuşesc s-o prind în grădina mea.

Cu acest articol, mi-ar plăcea să particip la concursul propus de Green.
______________
Azi, 8 septembrie, în zi de mare sărbătoare, a sosit premiul-surpriză pentru mine: o gentuţă tare şic şi foarte folositoare!
Am pozat-o în luminile şi umbrele toamnei.

Iar în interior, încă o surpriză. :)

Mii de mulţumiri, Green!

Limba-soacrei

Îmi doream de multă vreme un aşa cactus. Eu îl ştiu de limba-soacrei, ca denumire populară.
L-am primit la final de decembrie trecut, avea doar două palete. Când au început să dea altele, nu s-au ţinut drepte, ci, pe măsură ce creşteau, se lăsau în jos, aşa că le-am rupt şi le-am pus în pământ.
Se udă rar, cam o dată pe lună. Iarna, şi mai puţin sau deloc.
Sper că la un moment dat o să înflorească.

Praz

Firişoarele mele de praz nu s-au făcut pentru toamna asta. O să le las şi peste iarnă, poate se vor înzdrăveni. Iar din martie viitor mă aştept să crească vânjoase. Sunt tare curioasă ce va fi cu el - e prima dată când voi lăsa în grădină praz pe timpul iernii.
Nu ştiu... ar fi bine oare ca la momentul frigului să-l acopăr cu o folie de plastic?

În schimb, răsadul de la vecina (mi-a dat cam 40 de fire) e grosuţ (am pus o furculiţă în poză, pentru termen de comparaţie). Nu i-am dat îngrijiri speciale - mi se pare o plantă cât se poate de nepretenţioasă. Udat a fost de mama-natură, din belşug. Iar locul în care l-am transplantat e în soare. Aşa că mie nu mi-a rămas mare lucru de făcut.

Eu, una, apreciez foarte mult prazul la mâncare. L-aş folosi des-des.
Aşa că nu am mai putut aştepta, nu am mai avut răbdare: azi l-am încercat, am făcut o tartă cu praz, ouă şi brânză.
(Pozele le-am făcut la mare repezeală cu telefonul, aşa că au valoare doar de imortalizare de moment, ca viitoare amintire după ce tarta se termină. :))
(Nu am avut unt pentru aluat, aşa că am îndrăznit şi l-am înlocuit cu ulei - aluatul a fost la fel de bun! Văzusem varianta asta de aluat la o emisiune de-a lui Jamie Oliver: la două ceşti de ulei au intrat cam 500 g de făină, am mai pus 2 ouă întregi şi 4-5 linguri de lapte rece. Aluatul se ţine la frigider cam o jumătate de oră şi apoi se întinde. Poate fi folosit şi la tarte dulci - în cazul ăsta, se pun în el esenţe, zeamă şi coajă de lămâie şi câteva linguri de zahăr).

A doua recoltă de seminţe

Roşiile galbene sunt foarte zemoase. Au o aromă aparte, specifică lor, parcă nu foarte bogată, dar oricum faină şi de neconfundat.
Am făcut o salată doar din roşii galbene, ca să văd exact cum sunt, să nu se confunde sau amestece gustul lor cu al celorlalte soiuri. Să-mi fie clar ce este cu ele. :)
Îmi plac şi o să mai pun şi la anul, aşa că am păstrat sămânţă.
Cel mai bine merg însă combinate cu alte roşii - salata e mai bogată ca arome, texturi, plus că arată extraordinar coloristic vorbind.

Roşiile Black Krim s-au făcut şi nu prea.
Neapărat, sămânţă pentru anul viitor şi o nouă încercare.
Şi ele dau bine în salată. Sunt gustoase, plus că arată deosebit în secţiune.

Prima recoltă de seminţe

Roșiile (cele care au mai rămas) s-au copt. Așa că am început să recoltez semințe pentru anul viitor.
Deocamdată, m-am ocupat de următoarele soiuri.
Din păcate, ultimele două soiuri nu mai știu cum se numesc. Mă puteți ajuta?

Cherry roşii, clasice

Cherry galbene în formă de pară, Perun

Roșie-gogoșar

???

???

Ardei iute

Îmi place foarte mult ardeiul iute. Proaspăt, în oţet... nu are prea mare importanţă.
E adevărat, vara, îl prefer parcă pe cel proaspăt - poate pentru că pot să-l pun şi în salata de roşii. Dar altfel, la ciorbă, supă, varză ş.a. merg deopotrivă şi ardeii proaspeţi, şi cei conservaţi în oţet.
De la vecinul Aurel, am primit ardei bulgăreşti - a zis că s-au făcut mulţi, mulţi. Eu nu am deloc în grădină. Sunt foarte, foarte buni. Îs iuţi mai mult spre coadă. Aşa că mănânci 2-3 la o farfurie de supă.
I-am pus în oţet (doar că nu am prea reuşit să-i aşez frumos în sticlă... iar în borcan nu prea mergeau, pentru că-s prea lungi).

Toamna trecută, la un târg de brânză, un producător avea pe tejghea ghivece cu ardei iute în formă de gogoşari, dar pitici. I-am tot admirat, până la urmă am întrebat dacă sunt de vânzare. Dar mi s-a răspuns că nu, sunt de frumuseţe. Dar doamna care vindea s-a milostivit de mine şi mi-a împachetat un ardei într-un şerveţel. Eu am uscat sămânţa, iar acum am şi eu câteva fire.
Când s-au format, erau albi, apoi au dat în mov, apoi în galben intens, iar la final vor fi roşii.
Îmi vine să-i mănânc din ochi. :)

Iar ardeii iute de cursă lungă, pe care-i tot pun în grădină în fiecare an, sunt cei mici şi foarte, foarte iuţi.
Anul trecut i-am înşirat şi pe aţă. Am făcut câteva şiruri, dar nu i-am folosit mai deloc. Dar sunt tare decorativi.

Adăugat în 24 august, ardeiul devenit roşu: