Ieri am adunat tarhonul. Mai puţin decât în anii trecuţi.
L-am întinerit astă-toamnă (nu ştiu dacă era nevoie, dar pentru că se întinsese foarte mult, am zis să las lăstarii tineri; iar pe vechiul lui loc, am pus izmă-lămâiţă).
Deocamdată, am pus două borcane de tarhon în oţet.
Restul mă gândeam să-l pun la uscat, dar pentru că am aflat că nu păstrează aroma atunci când e uscat, mă întorc la varianta cu oţetul.
Noi îl folosim foarte mult iarna, mai ales în ciorba rădăuţeană cu afumătură şi tarhon, dreasă cu smântână şi mujdei. Dar merge în multe alte chestii. E una dintre ierburile aromate preferate.
noi nu am făcut tarhon, ne-a adus o prietenă o tufă mare de tarhon şi l-am uscat !
RăspundețiȘtergereNoi am găsit tarhonul în grădină, pus de foştii proprietari.
ȘtergereCreşte generos, am fost nevoită să-i mai tai din elan.
De cand am zis ca pun sieu, dar pana acum nu mi-a iesit din seminte. Mie imi place la carnea de pui.
RăspundețiȘtergerepoate dacă nu-l pui direct în grădină, ci încerci să faci răsad...
Ștergerecel mai sigur e o rădăcină de pe undeva sau cumpărată o plăntuţă la ghiveci
aşa am făcut eu anul trecut cu rozmarinul, am cumpărat planta de la Kaufland şi am pus-o în grădină (dar nu prea l-am folosit la mâncare, ori pentru că nu sunt obişnuită, nu prea e în tradiţia gătitului în familia noastră; ori pentru că îmi spuneam mereu că să-l las să mai crească, să prindă puteri :) )