marți, 21 ianuarie 2014

Trandafiri

Cred că moştenesc de la mama pasiunea pentru trandafiri. În grădina copilăriei, aveam o tufă mare de trandafiri grena, cu floare nu prea mare. Şi minunaţi trandafiri căţărători, care ajunseseră pe casă - erau trandafiri de dulceaţă.
La vremea aia, nu apreciam cine ştie ce dulceaţa de trandafiri. Azi, îi duc dorul.

Deşi în curtea de-acum am pus tot felul de trandafiri, de dulceaţă nu am reuşit să prind încă. Ghinion.
Anul ăsta, o nouă tentativă. Vom vedea curând dacă mi se împlineşte dorinţa.
Deocamdată, în mod nedorit, îi ţin în ghivece. Din patru butaşi firavi, comandaţi aici, mai am doi vii. (La vremea la care aş fi putut eu să-i plantez în grădină, pământul era deja îngheţat. Aşa că ghiveciul mi s-a părut o soluţie mai rezonabilă. Iar în primăvară, când nu va mai exista riscul de îngheţ, mă gândesc să-i transplantez în grădină.)

Până una-alta, i-am pregătit pe "veterani" de iarnă şi în octombrie am mai pus alţi butaşi.

*
Celor aşa-zis vechi li se taie crengile la circa 60 cm lungime. De asemenea, se îndepărtează crengile uscate.
Şi apoi se muşuroiesc.
Butaşii i-am pus pe la jumătatea lui octombrie. De la protejaţii mei Alin şi Alex am primit la un moment dat trei trandafiri grena, cu floare măricică şi foarte catifelată, şi extrem de parfumată. Nu ştiu ce soi sunt. Am păstrat tijele şi le-am pus în pământ în grădină - două dintre ele par că s-au prins. Le-am muşuroit pentru iarnă.
Şi am mai pus doi trandafiri căţărători, unul roşu şi unul galben (cu rădăcină nudă). 


Cum am procedat:
- se face o groapă de 30-40 cm adâncime, cât să încapă vertical rădăcinile
- se pune pământ, astfel încât altoiul să rămână neacoperit
- pământul se tasează bine (cu piciorul)
- se udă abundent
Pentru iarnă, i-am muşuroit.
Semnele sunt bune...

Au trecut deja prin botezul brumei...
***
Dacă am primit trandafiri care ne plac atât de mult, încât ni-i dorim în grădină, îi putem planta astfel:

duminică, 12 ianuarie 2014

Dovleac

Producţia de dovleac de anul trecut a fost slabă. Şi după ce că a fost aşa, am mai şi adunat dovlecii prea devreme. (Aşa aflasem eu de pe net, că dovlecii se recoltează la final de august.)

De-acu' am învăţat lecţia - tot păţitu-i priceput. Am aflat că pe dovleci trebuie să cadă bruma. Deci, se adună toamna târziu, târziu. Chiar dacă vrejurile s-au uscat şi pentru ochiul de grădinar profan pare că nu mai are rost să-i lase pe tarla, nu-i aşa.


Am avut mai multe soiuri. Cel din pozele de mai sus a fost cel mai gustos. A crescut uriaş, a fost cărnos. Am păstrat seminţe pentru anul viitor.

Am învăţat că:
- seminţele se ţin în apă călduţă câteva ore, pentru a se înmuia coaja; astfel, încolţesc mai repede
- seminţele se sădesc primăvara când e cald, în loc cu soare mult, câte 3-4 într-un cuib, iar între cuiburi trebuie să fie o distanţă de 2,5-3 metri
- cuiburile se udă cu stropitoarea - altfel, jetul puternic de apă poate scoate seminţele la suprafaţă sau, dacă-s deja încolţite, le poate rupe firişoarele de rădăcini în formare
- dovlecilor le place umiditatea, dar nu apa multă - când fac frunze, nu trebuie udaţi des şi mult, deoarece frunzele mari păstrează umiditatea în sol
- dacă se întind prea, prea mult, vrejurile mai pot fi tăiate, dar numai după ce fructele sunt măricele
- se recoltează toamna târziu, cum spuneam mai sus, după ce cade bruma pe ei
- se lasă o bucată de codiţă, rezistă mai bine aşa peste iarnă
- se depozitează într-un loc răcoros - cei sănătoşi pot rezista până primăvara

*

Uchiki kuri

Am găsit la Billa un dovleac care mi s-a părut tare simpatic. Scria pe etichetă că e bio şi că e importat din Bulgaria.
Am făcut cercetări şi am descoperit (sper că nu greşesc) că e un dovleac de sorginte japoneză şi se numeşte uchiki kuri.
L-am despicat azi şi e plin de seminţe. Nu are foarte multă carne, dar... e şi mititel, ce poţi să-i ceri?
Se spune despre el că e preferat altor soiuri pentru că una bucată uchiki kuri înseamnă o porţie (aşadar, nu vei avea rămăşiţe de păstrat la frigider, pentru altă dată). În ceea ce priveşte gustul, cică ar avea un iz de alune.
Am spălat seminţele şi le-am pus la uscat. Cum spuneam, sunt multicele. Dacă cineva îşi doreşte în grădină acest soi, să-mi scrie pe adresa de e-mail.

De reţinut:
- în cazul acestui dovleac, cuiburile (în care se pun câte două seminţe şi se lasă ulterior plăntuţa care se dovedeşte a fi crescută mai bine) se fac la o distanţă de cca 90 cm unul de celălalt
- coaja este comestibilă!

Uchiki kuri cu ochelari, ca să avem un termen de comparaţie în ceea ce priveşte mărimea dovleacului
***
Când e vorba de dovleac, mie cel mai mult îmi place plăcinta.
Din dovleacul uriaş, din recolta personală, am gătit cu orez (fel care pe mine nu mă încântă) şi am copt cu scorţişoară, iar apoi am picurat miere pe el.

Iar uchiki kuri va deveni acum cină, gătit împreună cu orez cu lapte.
Reţeta e aşa:
În cratiţă se pun un anason înstelat, o bucată de scorţişoară, câteva cuişoare, câteva păstăi de cardamom. Se încălzesc 30-40 de secunde, apoi iau calea mojarului.
Se face un orez (îl prefer pe cel integral) cu lapte, obişnuit, se îndulceşte un pic cu zahăr brun, iar la final se adaugă condimentele mărunţite.
În acest timp, în cuptor se coc jumătăţile de dovleac, presărate vag cu zahăr brun şi scorţişoară.
Se scot din cuptor şi se umplu cu orez cu lapte. Dacă e nevoie (adică, după gust), pe deasupra se pun câteva picături de miere şi poate încă un praf de scorţişoară. (Eu am pus şi un pic de coajă de portocală macerată.)

miercuri, 8 ianuarie 2014

Găini

Găină mirată
Până acum doi ani, nu prea ştiam multe despre găini.
Nu că aş şti acum... :)

Dar, acum doi ani, ne-a dat cineva nişte ouă şi am scos la clocitoare puiuţi tare drăguţi. Anul trecut i-am înmulţit (şi la clocitoare, dar şi natural - o găină a căzut cloşcă şi a scos zece puişori, şi au trăit toţi), iar acum avem găini şi cocoşi.
N-aş mai putea fără cântec de cocoşi dimineaţa devreme şi fără găini care lasă cu hărnicie ouşoare în cuibar.
Sunt simpatice foc şi am observat ce expresive sunt - unele par uneori furioase, altele mirate... şi tot aşa.
Din păcate, nu ştiu ce rase sunt, cum se numesc. Unele (cele cu picioare îmbrăcate până jos) par să fie găini ouătoare, iar celelalte par să fie rasă mixtă (şi de carne, şi de ouă).
Mi-am propus să urmăresc când sunt târguri de asemenea păsări şi, cu timpul, să mă documentez un pic despre rase.
Cândva, la începuturi, curtea lor era plină de iarbă. Acum nu mai apucă să iasă nici un fir.
Aşa că nu-mi imaginez, pe termen lung, o curte cu vreo plantă şi găini.
Dar mai studiez... 

Roşcata (se scutură şi apoi pleacă mulţumită)


Găini odihnindu-se


Ţanţoşul

Cheliuţa


Slobozind o mărgică

vineri, 3 ianuarie 2014

Păstârnac

Am târguit, printre altele, morcovi, păstârnac, rădăcină de pătrunjel


În sâmbăta de dinaintea Anului Nou, în târgul de la CL (ce rău îmi pare că nu am făcut poze! dar... cu altă ocazie), am găsit:
- animale (găini, purcei, porumbei, bibilici, iepuri etc.)
- mere, struguri, păstârnac, rădăcină de pătrunjel, morcovi etc. ale producătorilor locali
- diverse produse, de genul mături, coşuri, hrană pentru animale (soia, floarea-soarelui - 12 lei dubla, grâu, porumb - 10 lei dubla) etc.
- chestii de talcioc (îmbrăcăminte, mormane de telefoane mobile etc.)

Am pus şi eu anul trecut păstârnac. Am respectat întocmai instrucţiunile de pe plicul de seminţe. A ieşit, dar mai ales n-a prea ieşit. Ca să mă trezesc acum cu el răsărit prin toată curtea - seminţele (căci am lăsat câteva plante să facă seminţe) au fost împrăştiate de vânt, mă gândesc.
În orice caz, voi fi perseverentă. Păstârnacul ne place foarte mult, fiert şi crud, aşa că musai să-mi reuşească anul ăsta cultura. L-am inclus în plan, să vedem care pe care. :)
Am căutat informaţii (ba chiar am dat şi de texte haioase - v. şi comentariile) şi am strâns lucruri folositoare, de consultat când va fi să plantez păstârnacul (şi, de ce nu?, şi pătrunjel pentru rădăcină).
- seminţele se plantează primăvara, devreme (la o adâncime de 2 cm); germinează cam într-o lună
- păstârnacului îi place umiditatea, dar nu excesivă
- se răreşte precum morcovii
- nu se recoltează tot păstârnacul în acelaşi timp, ci numai atât cât îţi trebuie - rezistă iarna în pământ!
- frunzele sunt bune furaje pentru animale

***
Am folosit deja păstârnacul din târg la supe (supă de cocoş din propria ogradă, supă de roşii cu tăiţei de casă; mai am de încercat supa de păstârnac, ceapă şi praz*), iar azi am făcut chifteluţe cu păstârnac şi peşte afumat.


Baza chifteluţelor - ca să se lege şi ca să nu le prăjeşti, nici să le coci la cuptor - o constituie cartofii fierţi. Aşadar, ingredientele sunt următoarele:
- 2 cartofi mari, fierţi în coajă, curăţaţi
- un păstârnac mare, crud - dat pe răzătoarea mică
- un morcov mijlociu, crud - dat pe răzătoarea mică
- un peşte (orice) afumat - se rupe în bucăţele
- o ceapă tocată mărunt
- 2-3 linguri de ulei de măsline extravirgin
- zeama de la o lămâie şi coaja rasă mic
- o linguriţă de seminţe de chimen
- sare, piper, seminţe de coriandru proaspăt pisate - după gust
- o mână de pătrunjel verde tocat
Se amestecă totul şi se modelează apoi sub formă de chiftele.
Se servesc cu sos de iaurt (cu hrean sau cu dulceaţă de ardei iute, un praf de sare şi zeamă de lămâie).

_________
*Citez: 
Supă de păstârnac - Siluetă de invidiat 
Un avantaj al consumului acestei legume e acela că, fiind deosebit de plină de substanţe nutritive, poate fi inclusă în meniul persoanelor care au probleme cu îngrăşarea. Cei cu tendinţe de obezitate sau cei care vor să slăbească trebuie să mănânce foarte multe supe preparate pe bază de păstârnac, ceapă şi praz.
Ingrediente: doi litri de apă, un kilogram de păstârnac, două fire de praz, două cepe, sare, ulei de măsline, pătrunjel verde, zeamă de lămâie.
Mod de preparare: puneţi într-un vas în care aveţi deja doi litri de apă clocotită, puţin sărată, păstârnacul tăiat rondele sau dat prin răzătoarea mare, prazul şi ceapa tăiate mărunt. Când legumele sunt gata, supa se poate pune în castronaşe. Înainte de a o consuma, adăugaţi câteva picături de ulei de măsline presat la rece, pătrunjel verde cât mai mult, zeamă de lămâie. Nu doar că această supă are un gust bun, dar şi asigură necesarul de vitamine, dar şi de minerale importante cum ar fi: fier, calciu, potasiu, magneziu şi iod.
Se mănâncă supa cu legume de cinci ori pe zi, în cantităţi moderate. Efectul e uluitor!
 Şi:
Facilitează digestia
Spre deosebire de alte legume, pe care este de preferat să le consumaţi crude, păstârnacul trebuie gătit cu puţin ulei, întrucât în acest fel se asimilează mai uşor provitamina A.
Ceaiul de seminţe se obţine opărind cu o cană de apă fiartă o linguriţă cu seminţe de păstârnac bine pisate în prealabil. După ce strecuraţi, beţi una sau două căni pe zi. Acest ceai ajută digestia dificilă şi stimulează rinichii şi vezica urinară.