Fasole

Vara trecută, de pe un gard de la Costineşti am furat o păstaie de fasole mov. Au fost câteva boabe în ea, tare frumoase. Anul ăsta, a ieşit şi la mine.

Iar cealaltă fasole, cu floare roşie, a crescut şi ea impresionant. Şi se tot duce în suuus... unele s-au cocoţat în salcâmi. :)

Îmi plac ambele deopotrivă. Nu ştiu ce producţie o să am, dar nici nu mai contează. Important e că-s frumoase în grădină. :)

Flori

Anul ăsta au ieşit majoritatea florilor pe care le-am pus - an norocos! :)
(Totuşi, am înregistrat şi mici eşecuri - de pildă, am pierdut minunatele dalii mov şi albe de anul trecut, poate că nu am păstrat bine tuberculii. De-acum o să fiu mai atentă.)
Au înflorit şi-s robuşti călţunaşii, fluturaşii au făcut tufe uriaşe, pliiiine de flori, cârciumăresele au apărut în culori noi, de pildă portocaliu, trandafirii sunt roşii, galbeni, albi, roşii, roz, daliile pitice sunt minunate!
O să păstrez seminţe din toate, vreau să le am şi anul viitor. :)

Trandafiri de dulceaţă

După aventuri de câţiva ani în care m-am tot străduit să prind tradafiri de dulceaţă, dar fiecare încercare de-a mea s-a terminat cu eşec, anul ăsta mi-a reuşit tentativa.
Am doi puişori - încă firavi, dar pe drumul cel bun.

De-abia aştept să am şi producţie de petale.
În primul rând, pentru dulceaţă.
Dar se pot face şi alte minunăţii. Am găsit pe net reţete de oţet de trandafiri, sirop, apă de trandafiri, lichior, şerbet, îngheţată.
Anul ăsta nu am nici o floricică, dar la anuuuuul... mă aştept la multe-multe flori frumoase şi parfumate.
În plus, sunt foarte decorativi, dar despre asta nu ar trebui să mai pomenesc - care trandafir nu este decorativ?

Din păcate, în fotografii trandafirii de dulceaţă nu se detaşează foarte clar de fundal, dar îi postez totuşi pentru aducere-aminte.

Roşii

În sfârşit, au început să se coacă şi roşiile mele.
Am făcut deja câteva salate - mai bune de-atât nu se poate. Păi, când iei roşiile din propria-ţi grădină, şi mai adaugi şi o ceapă, un castravete, un ardei iute şi nişte busuioc şi pătrunjel, toate la îndemână şi toate puse de tine... cum să nu te bucuri de o sută de ori mai mult decât de o salată cu roşii şi alte cele de la piaţă? :)

Vişine

Am avut 18 kg de vişine (mari, negre, cărnoase, dulci) la dispoziţie, pentru diverse chestii. M-am ocupat de ele în 4 tranşe (5, 5, 7, 1).

În primul rând, am făcut dulceaţă. Şi am şi încercat-o, făcând clătite... toată lumea s-a lins pe degete (mai ales la propriu, că a fost cam... lichiduţă :)).

În al doilea rând, nelipsita vişinată.

În al treilea rând, congelate - pentru prăjituri şi îngheţată. Am făcut deja chec cu vişine (pandişpanul clasic, plus vişine date prin făină ca să nu se lase pe fundul tăvii - v. foto de la finalul articolului), a ieşit frumos în realitate, de un galben intens, de la ouăle de ţară. Şi, de două ori, îngheţată (reţeta foarte rapidă: vişine congelate mixate cu iaurt) (v. foto stânga, desertul din seara asta).

În al patrulea rând, oţet de vişine. Chiar azi l-am făcut. (Într-un borcan, am pus vişinele spălate, iar peste ele am turnat oţet din vin. Se lasă cam 2 săptămâni la temperatura camerei.)
E primul an în care încerc. Îmi imaginez că va fi foarte bun la salate.

Şi mi-a mai rămas de făcut un singur lucru: florio (anul trecut ne-a plăcut, aşa că... repetir).



Acum ştiu fără echivoc că în locul pomilor din livadă (unii trebuie musai înlocuiţi) vreau vişini. Vişini. Vi-şini! :)
Parcă nicicând nu am fost aşa de pasionată de vişine ca anul ăsta.
Avem şi un vişin sălbatic. A apărut din senin (din vreun sâmbure?) la poartă, într-un loc umbrit mai tot timpul din zi. Fructele nu-s cărnoase. Şi-s acre-amare... nu poţi să nu te strâmbi când guşti o asemenea vişină. N-am făcut nimic din ele, încă nu m-am hotărât la ce s-ar potrivi.