Compot și bambus

Din ultimele pere, prune și smochine am făcut azi compot.
Nu pentru iarnă, pentru zilele astea - mâine, poimâine.
Tot azi, am împachetat sarmale în frunze de varză kale - mi se par mai gustoase decât cele în frunze de viță-de-vie (care-s prea bătrâne la vremea asta).

Am copt afară două vinete din grădină.

Am mai adunat câteva roșii de-o salată.

E septembrie și, deși e una dintre lunile mele preferate (aprilie-mai, septembrie-octombrie) și afară e plăcut, tristețea ne dă târcoale concret i obiectiv.

*

De-abia ieri am căpătat mult așteptata rădăcină de bambus de la don' profesor și am pus-o în grădină.

Sper că se prinde.

Și, din nou, bulion - de roșii și, separat, de kapia

Ieri, am mai luat de la vecinul Aurel 10-12 kg de roșii și 8-10 de ardei kapia.
Bulionul de roșii l-am isprăvit de făcut până a venit T. Apoi, la cel de kapia m-a ajutat.
Au ieșit 5 borcane mari de roșii și vreo 7 de kapia.
Și, cu asta, gata cu bulionul pe anul ăsta.

*

Ieri au sosit și arțarii japonezi.
După rateul coletului de la începutul verii, doamna de la Naradina a fost extraordinar de amabilă.
Am primit trei arțari frumușei.

*

Azi am luat de la Lidl bulbi de diverse lalele. Plus un săcotei de arpagic.

Bulion - iar noaptea, vizita unui arici

 

Am luat de la Aurel cu o seară în urmă (marți) 10-12 kg de roșii.
Cu greu am ales din ele 5-6 neafectate de nezara (nu afectate grav, dar, la lumina zilei, era clar că au trecut peste ele măcar în viteză nezare).
Le-am opărit, le-am curățat de coajă. Au lăsat extraordinar de multă zeamă. Incoloră. Am aruncat-o pe toată. Ba chiar am stors ușor pulpa roșiilor.
Mi-a ieșit un bulion foarte dens - 5 borcane de 800 ml.

*

Apoi am făcut și 2 borcane de 450 ml de dulceață de ardei iute, numai cu ce am avut în curte.

*

Azi-noapte, în timp ce mă uitam la Tokyo Sonata, pe la 1 noaptea a venit la geam Cuța. Când i-am deschis să intre, de pe trotuar mă priveau două mărgelușe scumpe - un arici.

De toate, dar degeaba - zi cu peripeții

Am adunat din grădină câteva roșii uriașe de Bălțătești și câteva Rugby - sunt foarte frumoase, dar cam necoapte, însă în 1-2 zile vor fi super! (Nu le-am mai lăsat de frica nezarelor.)

Am adunat ardei bulgărești, câțiva castraveți și ceapă verde (aveam niște arpagic secat - cândva, îl aruncam la compost și mă trezeam că face acolo, grămadă, ceapă verde - și l-am pus în grădină de vreo săptămână, uluitor ce repede a crescut, dacă i-am pus apă zilnic).
Dar degeaba zic eu că avem de toate în grădină!
Mamarea vrea dovlecel.
Mă duc la tufele de dovlecei.... nimic!

O iau pe Wanda și plec la magazin. La Iulică, la Bucureșteanu, la Marcela, la Școală, la Biserică, la La doi pași. Înapoi.

(Dau să intru iar la Marcela, de data asta ca să iau înghețată la pahar. Închisese pentru somnul de frumusețe.

Spre casă, mai încerc la Iulică pentru înghețată. Pup ușa.)

N. nu are dovlecel, Rodica nu e acasă, până la urmă mi-a dat mama Elenei.
În bucătărie, constat că butelia s-a terminat. No problem, mă pricep s-o schimb. Când să o iau pe cea de rezervă, goală și ea - nu înțeleg cum, că întotdeauna avem grijă să fie plină.
Aprind focul afară, la pirostrii.
Fac pentru mamarea dovlecei prăjiți (cu un cățel de usturoi, tot din grădină).
Pentru mine, o salată lipovenească.

Acum sunt absolut epuizată după atâta pedalat și stat în soare la foc.
Mă odihnesc, după care trebuie să scot față tigăii Zepter pe care am înnegrit-o la foc, de nu se mai știe ce culoare naturală are.

Passiflora și berzele

Înflorește...
E plină de boboci...

*

În altă ordine de idei, ieri sau azi au plecat berzele.

Vine toamna.

Smochine, prune, pere

Fructele s-au făcut din belșug anul ăsta.
Acum este sezonul perelor, prunelor și smochinelor.
În lipsă de imaginație (dar și de lene), perele au mers, majoritatea, la compot. Ne răcorim în aceste zile caniculare încă (până miercuir când, probabil, temperaturile se vor mai calma).

*

Am pregătit o brazdă și am pus semințe de salate diverse, rucola și țelină de frunze.

Nu găsesc semințele de spanac sau poate nu mai am - dar până în weekend o să cumpăr și am în plan să pun în grădină 2 rânduri și, pe la jumatea-sfârșitul lui septembrie, în solar (a devenit o tradiție să avem iarna și primăvara devreme spanac verde).

Despre (o parte din) vinetele zebrate

Astă-primăvară am pus în micul solar 15-16 fire de vinete zebrate - răsaduri făcute de mine, cu destul chin având în vedere lipsa de lumină, de spațiu, de temperaturi propice. Porniseră oarecum bine dar, pe drum, au stagnat, ba chiar s-au împuținat (și ca aspect, și ca număr).

De vină pare să fie o cârtiță - le tot râcâie și le scoate pe jumătate, eu le afund iar în pământ, le bătătoresc și le ud. Și tot așa, de nenumărate ori.
De ținut minte: nu te pune cu Madam Cârtița. Nu câștigi!

Văzând ce jalnic arată bietele vinete de la o zi la alta, azi-dimineață mi-am luat inima-n dinți și am trecut la o măsură radicală.
Nu, nu împotriva cârtiței.
Remember? Am zis că nu mă mai pun cu ea.

Ci m-am apucat și-am mutat toate vinetele în grădină sub cerul liber, în stratul în care am avut ceapa.
Mă bazez pe faptul că va fi o toamnă lungă și că vor apuca să producă măcar o vânătă de căciulă, să mă simt și eu răsplătită pentru efortul de a fi făcut răsadurile.

Dar mai întâi să vedem dacă se prind, dacă le priește mutarea și dacă nu le dă de urmă Madam Cârtița. :)