Despre (o parte din) vinetele zebrate

Astă-primăvară am pus în micul solar 15-16 fire de vinete zebrate - răsaduri făcute de mine, cu destul chin având în vedere lipsa de lumină, de spațiu, de temperaturi propice. Porniseră oarecum bine dar, pe drum, au stagnat, ba chiar s-au împuținat (și ca aspect, și ca număr).

De vină pare să fie o cârtiță - le tot râcâie și le scoate pe jumătate, eu le afund iar în pământ, le bătătoresc și le ud. Și tot așa, de nenumărate ori.
De ținut minte: nu te pune cu Madam Cârtița. Nu câștigi!

Văzând ce jalnic arată bietele vinete de la o zi la alta, azi-dimineață mi-am luat inima-n dinți și am trecut la o măsură radicală.
Nu, nu împotriva cârtiței.
Remember? Am zis că nu mă mai pun cu ea.

Ci m-am apucat și-am mutat toate vinetele în grădină sub cerul liber, în stratul în care am avut ceapa.
Mă bazez pe faptul că va fi o toamnă lungă și că vor apuca să producă măcar o vânătă de căciulă, să mă simt și eu răsplătită pentru efortul de a fi făcut răsadurile.

Dar mai întâi să vedem dacă se prind, dacă le priește mutarea și dacă nu le dă de urmă Madam Cârtița. :)

Gânduri de marți dimineață

Uneori sunt așa supărată pe vremea asta caniculară și secetoasă, pe dăunătorii greu de ținut în frâu, încât îmi zic că o să reduc drastic grădina - 10 fire de roșii, 5 de castraveți și unul de vinete.
Glumesc! Nici chiar așa!
Dar... undeva pe-acolo. :)
Însă de două zile plouă și s-a înviorat nu doar natura, ci și mintea mea.

Zilele trecute am strâns o mulțime de ardei snacks.
Aseară am strâns foarte multe roșii, așa încât azi trebuie să fac câteva conserve.
Vinetele sunt aproape gata de cules (și fiecare fir are măcar una).

etc. etc. etc.

Așa că-mi resetez mintea, uit de numeroasele fiasco-uri și refac planurile. :)

*

În cele din urmă, am renunțat să pun roșii la borcan.

Am optat pentru o supă de roșii - cu rădăcinoase date pe răzătoarea mică, ceapă, roșiile, tăiței de casă și multe frunze de țelină.

Ardei snacks umpluți cu brânză - checked! :)

 Am reușit să obțin o mulțime de ardei snacks (semințe de la Agrosel). Azi i-am umplut cu brânză. Am adăugat cimbru, usturoi și câte un mic ardei iute în fiecare dintre cele trei borcane. Apoi am turnat ulei de floarea-soarelui și le-am pus la frigider (uleiul de măsline ar fi poate preferabil, dar la rece se solidifică - apoi trebuie un pic de răbdare să redevină lichid și nu-și pierde proprietățile, totuși l-am preferat pe cel de floarea-soarelui, de data asta).

P.S. În sfârșit, aseară și azi-noapte a plouat copios, din fericire pentru pământul ăsta uscat iască!

Căpriță

I-am tot dat târcoale, fără prea mult curaj. Ieri, ca un făcut, îmi ies în cale pe FB diverse rețete - sub denumirea, mai încurajatoare, de spanac sălbatic.

Am hotărât pentru dimineața asta un pesto. M-am gândit: noaptea e un sfetnic bun!
Și chiar este. Că, în nocturnă, mi-a trecut prin minte că porcii și găinile apreciază nespus căprița (la fel cum apreciază și iarba-grasă, zisă și grășiță - pe care deja am pus-o în salată de nenumărate ori). Deci, dimineață, am făcut pesto și am mâncat pe pâine.

La ora asta mă simt foarte bine, vioaie și dornică de noi descoperiri în foraging. :)

Căprița din bătătură

În mojar: un pumn de căpriță, câteva alune, sare, ulei de măsline, cheddar ras
(fără usturoi, deocamdată)

Rugby

 Ca-n viață, pasiunile care trec lasă loc altora noi.

Mulți ani am iubit nespus Zlatava și mi se părea că nici nezarele nu se ating de roșioare. Anul ăsta, neinspirată, am pus în solar unde nu s-a făcut nimic, iar plantele, sterile, suferă cumplit.

Dar, afară, protejate de plasa de umbră, au produs bogat Rugby - hibrid, e adevărat.

Rugby - în prim-plan, of course... :)
Că până o să am roșii Spiridon, mai curge apă pe Dunăre... :)
Dar pot să-ncerc, îl bat ca pe cucoșul din poveste. :))))

Usturoi-elefant

Am câțiva căței pentru consum, câțiva bulbili pentru replantat în toamnă în vederea înmulțirii și o măciulie de semințe.

Chiar arată impresionant!

Se pare că-i lipsește iuțeala usturoiului clasic - așa că e numai bun pentru regim. :)

Ardei snacks

În sfârșit, anul ăsta am destui cât să umplu cu brânză și să-i pun la borcan, în ulei, câteva zile până prind gustul bun.
Am găsit și rețetă pe plac - mâine-poimâine mă ocup de ei.

Negrilică, zisă și chica-voinicului

 

Am adunat semințe de negrilică (Nigella damascena) pentru viitoare chifle, sărățele și alte cocături de casă. (Majoritatea capsulelor se scuturaseră deja.)

Minunate ființe

 

*

Altfel, grădina suferă groaznic de caniculă și secetă. (Și noi suferim, dar măcar ne putem retrage în casă la răcoare.)
Roșiile Rugby sunt minunate (hibrid, deci rezistente; productive, frumoase și gustoase - și dulci, le tolerez foarte bine).
Și castraveții se fac, bieții de ei! Am pus două tranșe de răsaduri, la distanță de 2-3 săptămâni.

Am avut caise și vișine din abundență.

Prunul de la Daria a intrat pe rod, am strâns cam un castron de prune (sunt rotunde - nu aveam decât lunguiețe).

Corcodușele au trecut cam nebăgate în seamă. Ce nedreptate! (Am acrit o dată ciorba și am făcut trei borcane de acritură pentru iarnă. Atât.)

Sunt încântată de șofrănel - am nenumărate fire, care au dat un aer de mare veselie grădinii. Acum trec la următoriul stadiu. Sunt pe fază să adun semințe pentru la anul.

Ardeii bulgărești sunt pliiiiini de rod. 

Vinetele se fac și ele, dar mai greuț, acum sunt cât pumnul (aseară am cumpărat de la Aurel și am căpătat bonus porumb de fiert).

Ca noutăți cu blană îi avem pe puiuțul Whisky (după ce a dat târcoale pe la gard 3 săptămâni) și pe puiuțul Alba (speriată de bombe, a stat vreo lună numai în tei, apoi, treptat, cu infinită răbdare, am reușit s-o facem să coboare și să vină pe aproape - dar mai avem de lucru cu ea până vine frigul, s-o îmblânzim ca lumea și să-i găsim cazare peste iarnă prin magazie, pe undeva).

Sfecla roșie, anul ăsta

Niciodată nu am avut sfeclă atât de mare la vremea asta.
De obicei, o recoltam toamna târziu.

Acum, fiind atât de mare, am zis s-o mai răresc.
Și-am smuls o sfeclă, am fiert-o al dente și am făcut salată cu ulei și cu un praf de sare. Și cu nimic  altceva. Regim. :)

Caisele, la vremea asta

Pomii sunt pliiiiini. Crengile sunt lăsate până la pământ.
Unul dintre caiși e ceva mai timpuriu. Am mâncat caise din el de ceva vreme încoace. De poftă. 

Am strâns pentru compot de 2-3 ori.

Plus 4 borcane de compot pentru iarnă.

Azi am scos la treabă deshidratorul de fructe - uitasem complet că pot face caise deshidratate.

Mai am prune deshidratate de astă-toamnă și s-au păstrat excelent.

Încep dovleceii

 

Roșii Cherry Pot

Sunt cele mai harnice și mai nepretențioase.

Dacă printre roșiile din grădină și solar există inflorescențe avortate, la Cherry Pot nu e problema asta.

Fructifică bogat. Am (doar) 8-10 fire, din păcate. Tufele, evident, nu-s mari, din moment ce s-ar potrivi și-n ghivece.

Până la ora asta, eu le pun pe primul loc pe lista de roșii de cultivat - extrem de potrivite pentru o grădină care nu cere timp și atenție cu carul (eu nu am atâta timp mereu, pentru că perioadele mai libere alternează cu cele ocupate cu munca de bază), pentru grădinile de balcon sau terasă, pentru grădinarii de weekend.

(Dintre roșiile determinate îmi mai plac Rugby, dar dezvoltă tufe destul de mari. Plus că-s F1.)

Cherry Pot

Pastă de corcodușe verzi pentru acrit ciorba

Nu am făcut până acum. Nu știu de ce.
La noi în zonă nu se folosește. Poate de-aia nu am practicat nici eu sportul.
Dar ce pierdere! Să treacă sezonul corcodușelor verzi și să nu le folosești la acrit ciorbele e curată nechibzuință. (Mai ales că, de regulă, disprețuim corcodușele... de ce oare? și le cam lăsăm nefolosite.)

Am făcut rețeta de pe savori urbane. Am acrit ciorba și am făcut și 4 borcănele pentru iarnă.

Se fierb corcodușele, apoi se trec prin strecurătoare.

La 1 litru de pastă se pune o lingură de sare neiodată.
Și, după poftă, crenguțe de leuștean (eu am uitat de el, pffff...).

Se fac cartofii ca niciodată!

În stratul înalt am pus peste iarnă resturile de la bucătărie, am avut paie multe care s-au descompus, frunze ș.a. Cred că a fost un substrat grozav pentru cartofi, pentru că niciodată nu am avut așa o producție. Doar am râcâit un pic pământul și am dat de o sumedenie de cartofi, unul și unul.  Am vreo 6 cuiburi, plus alte câteva care s-au format singure, din coji de cartofi (astea sunt tare curioasă ce au produs, așa, ca experiment... ).

*

Pe căldura asta, cică ar fi sănătoase ceaiurile la temperatura camerei. Dar cine e atât de înțelept? Nu-i mai gustos ceva rece gheață? Aromat în fel și chip?

Deci: ceai concentrat de mentă indiană (cred că are cea mai puternică aromă dintre toate varietățile de mentă pe care le am) plus multe altele (lămâie, roiniță, petale de trandafiri de dulceață, felii de portocale și multe cuburi de gheață).

Ieri, coji de ouă cu oțet

 Notez aici, ca să țin socoteala zilelor până la utilizare. 

Bob

Bobului i-a mers bine anul ăsta. L-am pus devreme (pe 26 februarie), am nimerit la țanc momentul. Nu a avut dăunători.
Azi l-am recoltat. Mai întâi am tăiat tijele, de la bază. Apoi am adunat păstăile, le-am desfăcut.
La final, din tot brăzdoiul, m-am ales cu un kilogram de boabe, pe cântar.

Am făcut pentru prânz un pesto. Sort of.

(Am un ulei foarte bun de măsline. Am pus chimen măcinat. Nu am pus usturoi deloc, că n-am voie. În loc de muguri de pin, alune. Foarte puțină zeamă de lămâie. În ciuda intenției dietetice, a ieșit excelent. Parmezanul salvează orice situație. 😀)
A mers foarte bine cu pâinea cu discard de maia pe care am făcut-o aseară.

Jumătate din bobul rămas va deveni ciorbă.

Cealaltă jumătate... vedem.

Am pus păstăile goale la macerat.

Iar tijele cu frunze, le-am tocat și le-am pus la compost.

Misiune încheiată! 😄

La congelator

 

Pe seară

Acum, pe seară, într-un acces de spleen care-a dat-o, de voie-de nevoie, în hărnicie, am pus semințe de:
- imortele sau flori de paie (pe plic zice că e melanj) - Helichrisum bacteatum (vent.)
- ceapă Red Toga
- zorele cardinal
- castraveți amari, castraveți Crișan și castraveți nu-mai-știu cum de Paris (câte 5 fire din fiecare, pentru culturi eșalonate)

- lobelii (în ghiveciul de răchită suspendat, unde am deja câteva plante, dar prea puține - poate mai ies... și poate vor și înflori la fel de bogat sezonul ăsta precum cel trecut

De asemenea, mi-a mai ieșit un fir de pătrunjel japonez și l-am transplantat confortabil într-un ghiveci mai mare.

Am transplantat în grădină restul de salate Limba Cerbului (nu le-am putut lua fir cu fir, așa că am împărțit răsadul în 8 mănunchiuri).

Cotrobăind prin cutiile de semințe, am dat și de un bulb uriaș de ornithogalum. L-am pus și pe dumnealui în grădină.

În final, am pus în apă călduță semințe de hasmațuchi.

Am obosit de câte ori am încercat să am hasmațuchi. Fără succes.

Dar mai încerc până termin semințele. :)

*

Aș avea nevoie de o producție bogată de imortele pentru decorat coronițe.

Azi am făcut terapie - picura bacovian, persistent și rece, ceea ce te trezește, te animează, îți amorțește rănile până la anihilarea de sine și te face să vrei să creezi ceva însemnat. Cam ca în Enlightened. Just kidding! :) Așadar, cum nu am aspirații de un asemenea calibru, am derulat în minte poeziile georgebacoviene, nichitastănesciene, emilbrumariene și leoniddimoviene, în timp ce am mai meșterit o coroniță.

Care are nevoie să fie decorată cu imortele.

Cerc închis! :)

Unicul fir de nemțișor

 Atât am în grădină anul ăsta. Un fir.
O să mă îngrijesc să se răspândească semințele pentru anul viitor.

Prima șarjă serioasă de mazăre mangetout pe anul ăsta

 

Jumătate le-am pregătit în stil asiatic (cu sos de soia și semințe de susan).
Jumătate... mă bătea gândul să le pun la congelator. Dar m-am răzgândit.
Îmi amintesc că nu s-au păstrat prea bine într-un an - la decongelare, păstăile parcă erau de hârtie.
Nu le-aș irosi. Mai bine mai gătesc mâine o porție.
Azi a fost mazăre mangetout lângă pește la cuptor.
Mâine, mai vedem ce zice inspirația.

Diverse treburi, printre care și castraveții

 Duminică am început răsaduri de lupin și degeței pentru anul viitor, din semințe de la Amia pe care mi le-a adus T. (Îi plac mult degețeii și e inițiativa lui - ceea ce nu se întâmplă des. :) )

***

Ieri am transplantat în grădină răsadurile de castraveți, de trei feluri:
- Columna F1
- Odette F1
- Snacks Jerry

Am încercat să le asigur necesarul de hrană (sunt pofticioși, cum zice Vasi într-un filmuleț în care vorbește despre ceaiul de iarbă - pe care îl am și eu în pregătire), i-am udat bine, apoi i-am presărat cu bobițe de ironmax.
Le-am pus araci - bețe de bambus.
Total, 15 fire, câte 5 din fiecare.

Mazăre proaspătă

 

tecile plus apă = macerat

fragedă, dulce

Varză turcească și pătrunjel japonez

Ambele, perene: varza turcească - Bunias orientalis și pătrunjelul japonez - Cryptotaenia japonica
De la Andreea Cozma, din semințele cumpărate de la Semințe pentru viitor (de unde eu am luat plante de varză kale Daubenton perenă, plante de calomfir și de cebare, toate prinse cu maxim succes).

Semințele au germinat greu. La varză a fost greșeala mea, că nu le-am stratificat.

Pătrunjelul a avut rată foarte mică de germinare - astfel încât la ora asta am doar 2 plăntuțe.

Varza, în proporție de 80 la sută - am 8 plante din 10 semințe.

Rapini

 Fac muguri/inflorescențe.

De teamă să nu mă trezesc cu flori, am făcut azi cus-cus cu rapini și mazăre mangetout, ambele din grădina proprie. Și mărar. Doar kapia și câteva cherry au fost de cumpărat.

Am vreo 12 plante. Din care trebuie musai să las și de semințe.

Pe primul loc îmi place mazărea mangetout. Dintotdeauna mi s-a părut o delicatesă.
Rapini vine iute din urmă. :) Plus că sună bine - italienește, exotic. :)

Brânza cheddar acoperă tot. :)

Anul ăsta ne place degețelul