Aseară a nins, cu fulgi mari, pufoși

La noi în grădină

Micșunele

Cândva, în grădina de-acasă, aveam micșunele.
În vară, cu nostalgia micșunelelor de altădată, am semănat în grădină câteva semințe. Au răsărit plăntuțe sănătoase, dar n-au făcut nici măcar o floricică.
Toamna târziu, frunzele lor erau tot verzi, dar eu mă-ntristam la gândul că vor degera când va da gerul, fără să fi avut și ele un bobocel, ceva. Așa că am luat câteva și le-am pus într-un ghiveci, în casă.
Și când colo... cele din ghiveci sunt cam rebegite și le cam cad frunzele, pe când cele din grădină, după ce a nins, a dat îngheț ș.a.m.d., sunt sănătoase și vesele.
Habar nu aveam că sunt așa rezistente!
Vor înflori în primăvară?  Aveți micșunele? Care este viața lor? :)

Micșunele în grădină, pe 15 decembrie

Grâu şi Gaultheria procumbens

Grâul pe care l-am semănat de Sfântul Andrei e verde şi frumos.
Şi îmbietor... pentru pisicanii. :)

Dă foarte bine lângă ghiveciul de Gaultheria procumbens - plăntuţă care, la primăvară, va ajunge în grădină. Încă nu ştiu mare lucru despre acest arbust pitic, dar sper din suflet să reuşesc să-l prind şi să-l înmulţesc. Bobiţele sale roşii sunt o minune şi de-abia aştept să văd "pe viu" cum sunt florile (deocamdată le-am văzut doar pe net). Mi-ar plăcea să ştiu mai multe - dacă aveţi experienţă cu el, vă rog să îmi povestiţi şi mie şi să mă sfătuiţi.

*

Am descoperit pe net un filmuleț despre Gaultheria procumbens (pe care, pe unele site-uri românești, am găsit-o cu denumirea de salcie himalayană - o plantă cu nenumărate proprietăți terapeutice):

 

Trandafiri în noiembrie

Grădina e în stand-by.
(Și, ca urmare, la fel și blogul.)

Totuși, ici-colo mai sunt tufănele, crizanteme și gălbenele.
Iar zilele trecute, am descoperit trei boboci de trandafir. I-am luat în casă.
Unul dintre ei dă semne să se deschidă.

Viță-de-vie

O, ce vreme am avut! Sâmbătă, vânt.
Pe vântul ăla, ne-am încumetat totuși să ieșim în grădină, să plantăm doi vișini și vița-de-vie.
Nu e timpul cel mai potrivit pentru așa ceva, dar nu am avut încotro.
Să sperăm că am stabilizat bine vișinii, le-am pus câte un tutore, în speranța că o să-i ajute, să nu fie mișcați prea mult de vânt.

Cu vița-de-vie a fost mult mai simplu, a mers rapid.
Am amplasat-o în așa fel, încât s-o întindem apoi spre dreapta și spre stânga, pe marginea brazdei în care am cultivat castraveți, iar în cealaltă margine, praz.

soiul Moldova

Gunoiul de la găini l-am întins pe brazda unde au fost castraveții, iar data viitoare o să sap pământul, să încorporez gunoiul, ca peste iarnă să fermenteze.
Am adunat ultimii ardei iuți și ardei grași, am adăpostit dovlecii și am mușuroit trandafirii de dulceață.
Tocmai la timp, pentru că după-amiază s-a pornit lapovița și s-a întețit vântul.
Peste noapte, totul a înghețat. Dimineață, copacii erau îmbrăcați în gheață. Frunzele nucilor parcă erau de metal. Zornăiau ca niște clopoței-de-vânt.

duminică, la prânz

Trandafir de dulceață

Am tot căutat trandafiri de dulceață. Până la urmă, am găsit. I-am plantat în primăvară. Le-a mers bine peste vară, acum sunt măricei, cât un stat de om. Desigur, nu au făcut încă nici o floare.
Mă întreb cât de bine trebuie să-i protejez peste iarnă? Să le fac doar mușuroaie? Sau sunt încă firavi ca să înfrunte gerul, și atunci să pun peste ei și saci speciali care-i ajută să nu degere?
Voi cum ați proceda?

Iar ieri, la Hornbach, surpriză! Mi-au ieșit în cale butași de trandafiri de dulceață. Alt soi decât cel pe care îl am (de Damasc).
Pe ambalaj scrie Sachsengruss și o explicație: Denumirea trandafirului stârnește controverse, însă în zona Ciumbrudului din județul Alba sub acest nume a fost introdus și înmulțit la începutul anilor '90. 
Știți ceva din proprie experiență despre soiul ăsta?

Afin

Afinul pe care l-am pus anul trecut nu s-a prins. Nu știu de ce - nu știu ce i-am făcut sau nu i-am făcut, nu știu ce nu i-a plăcut.
Anul ăsta, încercăm din nou.
Doamna de la Hornbach (unde am ajuns de fapt pentru glafuri, lazur, vopsele, pensule și altele asemenea - se verifică din nou: pleci cu o treabă și rezolvi altceva) ne-a spus să folosim turbă la plantare. (Anul trecut nu mai țin minte cum am făcut.)
Aveți afini? Și sfaturi legate de ei? :)

Napi porceşti

Am mai scris despre napi porceşti. De data asta, revin ca să mă minunez de florile pe care le fac.
Pe drum, prin sate, ne-am minunat de exploziile de galben de pe la porţile oamenilor.
La noi nu au făcut flori foarte multe, cum aş fi vrut. Dar destule totuşi, cât să le admirăm şi să ne bucurăm că sunt. :)

Roşii

Gata cu roşiile!
În weekend am făcut curat în brazda de roşii, am strâns tot, am depozitat aracii. Apoi am săpat.

Au mai fost câteva roşioare coapte. Dar majoritatea, verzi - aşa că am pus un borcan mare de gogonele în saramură, după reţeta clasică. Acum, scriind, îmi dau seama că am uitat să pun şi câteva frunze de vişin. :)

Sfeclă 2

Vorbeam despre mâncăruri diverse din sfeclă, ca să nu ne rezumăm la salata clasică sau la sfecla murată.
Pornind de la ideea asta, ieri m-am încumetat să fac o prăjitură cu sfeclă.
Luasem din grădină 4 sfecle - două au mers la salată cu chimen şi două au mers la prăjitură.

Rezultatul a fost neaşteptat de bun. Pentru cine doreşte să încerce, iată reţeta:

Noapte de toamnă - prăjitură cu sfeclă roşie
1) 4 ouă se bat bine cu 200 ml de ulei, după care se adaugă două sfecle de mărime medie, fierte, date pe răzătoare
2) 200 g făină se amestecă cu 80 g de cacao, un pliculeţ de praf de copt şi 250 g zahăr
La final, se amestecă 1) cu 2) - eu am mai pus vreo 4 linguri de lapte, că mi s-a părut aluatul cam dens.
Am turnat aluatul într-o tavă rotundă (dar acum cred că mergea mai bine o tavă dreptunghiulară; şi cred că merge şi în tavă de brioşe). Am băgat tava în cuptorul încins, am dat focul la mediu şi am lăsat cam 40 de minute.

Gustul este extraordinar de bun. Seamănă întru câtva cu al negresei.
(Pe deasupra, poate că ar fi mers turnată ciocolată topită. Data viitoare...)

Sfeclă 1

Spre deosebire de anul trecut, când la noi în grădină sfecla a rămas mititică, anul ăsta a crescut tare frumoasă. Este şi alt soi, dar a avut şi apă din belşug. Plus că nu a fost nevoie să o răresc eu (poate că la asta nu m-am priceput eu anul trecut), pentru că am cumpărat seminţe din alea lipite pe banderolă de hârtie.

De regulă, sfecla o facem salată - cu hrean, chimen.
Însă nu mică mi-a fost mirarea când, cumpărând un pachet de foi de plăcintă, am dat în interiorul pachetului de o reţetă de plăcintă de sfeclă.
Ingredientele îmi sugerează ceva... exotic, sau nu ştiu cum să spun altfel. Oricum, o combinaţie îndrăzneaţă.
Sfeclă, ulei, zahăr, miez de nucă (o sfeclă de cca 300 g se înăbuşă în 200 ml ulei, apoi sfecla se întinde pe foaia de plăcintă şi se presară cu zahăr şi miez de nucă). Aţi încercat vreodată aşa ceva?
Există reţete de plăcintă, mâncare sau altceva, în care sfecla să fie ingredient de bază, şi pe care le-aţi încercat şi le-aţi recomanda şi altora?

Busuioc

Busuiocul mi-a devenit una dintre cele mai îndrăgite plante aromate.

Am pus în grădină - unde acum a înflorit şi curând voi aduna seminţele.
Desigur, am pus şi frunze la uscat, pentru iarnă.
Proaspăt, mi se pare că merge excelent cu roşiile - inclusiv cu roşiile uscate. Şi am pus şi la fasolea bătucită. Nu trebuie folosit în exces, după părerea mea, ci doar cât să-i "ghiceşti" prezenţa.

Am păstrat busuioc şi într-un ghiveci, la fereastra bucătăriei. Acum e chelit serios, bietul de el. Am tot întins mâna şi-am rupt câte-o frunză, câte două, câte trei... :)

Tarhon

Am moştenit tarhonul din grădină de la foştii proprietari. La început, nu prea ştiam la ce să-l folosesc. Îl puneam alandala la o mâncare sau alta, după inspiraţia de moment.
Dar până la urmă şi-a găsit locul în bucătărie.
T. a venit de la Cluj cu o reţetă de ciorbă ardelenească de tarhon. Mâncase acolo şi-i plăcuse mult. Avea să-mi placă şi mie. Aşa că, an de an, pun tarhon în oţet.

Reţeta de ciorbă ardelenească de tarhon e aşa:
- afumătură, musai! (costiţă, ciolan, orice)
- un pumn de tarhon în oţet, tocat
- un morcov ras
- un ardei capia fideluţă
- o ceapă tocată fin
- 4 ouă
- 4 linguri de smântână
- 3-4 căţei de usturoi (sau mai mult, după gust)

Se pune la fiert afumătura cu un pic de sare. Când e fiartă bine carnea, se pun tarhonul, ceapa, morcovul şi capia. Se lasă cam 15 minute, apoi se opreşte focul.
După 15-20 de minute, se drege ciorba cu ouăle amestecate cu smântână şi usturoi.

Vinete

Anul ăsta, vinetele nu s-au mai făcut aşa spectaculos ca anul trecut.
Totuşi, de câte o salată din când în când am avut. Sau de câte un ghiveci.

De-abia acum, la final de sezon, mi se pare că au explodat florile, dar nu cred că vor mai avea timp să devină rod.

Oricum, în toamna asta nu o să mai fac zacuscă. M-am hotărât să pun la congelator câteva pachete de vinete coapte şi câteva de gogoşari copţi. Sora vecinei noastre mi-a povestit nu demult că aşa face, iar când au poftă de zacuscă, o pregăteşte rapid cu ingredientele din congelator (face periodic câte o cantitate mică, atâta cât consideră că se va mânca într-un interval scurt de timp).
Cum nu mai avem spaţiu de depozitare a borcanelor, mi-am zis că o să testez şi eu varianta asta. 

*

Completare, 30 septembrie:
Aseară am văzut la emisiunea lui Mircea Dinescu o reţetă interesantă. Azi, am încercat-o şi eu: vinete pané.
Se coc vinetele, se curăţă de coajă, se taie pe jumătate, pe lung.
Se dau prin făină, apoi prin ou bătut bine, cu usturoi zdrobit. Şi iar prin făină, şi iar prin ou bătut. Se prăjesc pe ambele părţi. Se scot pe un şerveţel, care absoarbe uleiul.
Nu prea e un fel de mâncare dietetic, dar putem face excepţii din când în când, nu? :)
Merg la fix cu salată de roşii

Plăntuţă necunoscută

Am din nou nevoie de ajutorul vostru. Nu ştiu numele plăntuţei din fotografii. Pare să facă parte din categoria celor cu frunză grasă. Înfloreşte întruna şi creşte văzând cu ochii. Pare foarte nepretenţioasă. Ştie cineva ce ar putea să fie?

*
Plăntuţa la data de 30 septembrie: se dezvoltă rapid, e tot timpul înflorită

*

Later edit: Portulaca, floare de piatră

Zephirantes

De unde nu mai speram, plăpândele mele plăntuţe de zephirantes s-au înzdrăvenit brusc. Şi tot brusc, au înflorit. Sunt de o frumuseţe rară!
Bucuria mea e foarte mare. Şi a lui Grigore. :)

Ardei iute

Tot scriu despre ardei iute... deh, pasiunea e pasiune. :)
Ce e uimitor este că ardeii iuţi se tot fac. Mulţi, mulţi, şi continuă să tot producă, şi tot fac flori... care, sărăcuţele, nu cred că vor mai avea timp să devină ardei.

Din fericire, am găsit un borcan cu gura largă, în care am putut să aşez mai bine ardei lungi, bulgăreşti.

*

Şi pentru că ardeii mititei se tot adună, am mai pus un borcănel. :)
De data asta, am pus şi o foaie de dafin, plus o crenguţă de cimbru

Roşii

De data asta, despre prunişoare.
Şi despre reţeta de roşii uscate la cuptor.
Pe o tavă-tip de aragaz mi-au încăput cam un kilogram şi jumătate de roşii prunişoare, de mărime medie (spălate, tăiate în jumătăţi pe lung, căsuţa curăţată de seminţe şi zeamă). La cuptor, circa 4 ore, cu foc mic-mic, cu uşa cuptorului întredeschisă (eu am aragaz de modă veche, care nu îţi arată temperatura).
Am sterilizat borcanul, am aşezat roşiile (printre ele, felioare de usturoi şi cimbru, iar la final o frunză de busuioc proaspăt), am pus peste ele ulei de măsline.
Am făcut în aşa fel, încât să-mi rămână două bucăţi de roşii. Le-am mâncat cu pâine prăjită. Ce era să fac, dacă nu încăpuseră în borcan nu? :)

Zambile moţate

Prima dată am văzut zambile moţate într-un număr de primăvară al revistei Grădina mea de vis. Şi a fost dragoste la prima vedere. Acum, la venirea toamnei, ştiu că trebuie puşi bulbi în pământ, ca să iasă la primăvară.
Am comandat o sută de bulbişori soiul Blue (35 de lei, aici) şi, iată-i, au sosit. Sunt mai mititei şi mai pricăjiţi decât mă aşteptam eu, dar îmi spun că aşa or trebui să fie.
În fine, sper să iasă fix 100 de zambiluţe moţate. :)
Se mai numesc şi muscari (Muscari armeniacum).

 *

Şi bonus, am primit trei bulbi de zambile (dar pe pungă nu scria de care zambile sunt, aşa că în primăvară va fi o surpriză, să vedem ce iese.)

*

În primăvară, ar trebui să arate aşa:

Sursa foto, aici

Gutui

Gutuii sunt plini şi anul ăsta.
O să am destule pentru dulceaţă, compot, mâncare de gutui.
Ce altceva mai pregătiţi din gutui?

În ultimele zile, gutuii s-au îmbogăţit cu flori... de fasole! :) Movalii şi frumuşele, se tot duc în sus.

Gutui cu flori de fasole :)

Flori şi păstăi de fasole mov, invadatoare de gutui :)

Gogoşari, kapia şi ardei gras roşu

Am avut mari speranţe de la firele de gogoşari din grădină dar, din păcate, au produs anemic. Puţini gogoşari şi mici. La fel s-a întâmplat şi cu ardeiul gras.
Din kapia ureche de elefant de la Brânduşa, un singur fir a produs, un ardei (pe care o să-l ţin de sămânţă). Celelalte fire s-au uscat, unul câte unul.

Puţintei şi mititei, of...

În toamna asta, aveam planuri mari cu gogoşarii, de pildă.
Îmi plac nespus în sos de muştar.
În cele din urmă, după un aşa eşec în grădină, am fost nevoită să cumpăr. Am luat 10 kg şi ieri am pregătit delicioşii gogoşari în sos de muştar, astfel:

Ingrediente
10 kg gogoşari
1 l ulei
1 l oţet
1 kg zahăr
dafin
sare
piper boabe
900 g muştar

Întâi se face un sos din ulei, oţet, zahăr, muştar, piper, dafin. Când se omogenizează şi fierbe, se pun gogoşarii tăiaţi felii. Se fierbe totul cu capac, 10-15 minute, la foc mediu, apoi fără capac încă 10 minute. La final se potrivesc de sare.
Se toarnă în borcane sterilizate în prealabil, se înfiletează bine capacele, apoi se răstoarnă borcanele cu fundul în sus şi se lasă la răcit (se acoperă cu prosoape groase, să se răcească lent).
Mi-au ieşit 15 borcane de 800 ml.

Fierţi în ceaun, la foc de lemne, sunt şi mai gustoşi - aţi mâncat vreodată asemenea bunătate? :)

Celebrul linguroi despre care povesteam aici

Aici, doar 13 borcane, pentru că două au mers la vecinele mele

Folosiţi săpunariţa?

Am citit în dimineaţa asta un articol în care, printre altele, se vorbeşte despre săpunariţă (Saponaria officinalis).
Folosiţi această plantă?

Ca floră spontană, cred că am trecut de multe ori pe lângă săpunariţă.
Dar de culturi de săpunariţă nu am auzit încă.
Am văzut că există cu flori albe şi cu flori mov. Au oare cele două soiuri aceleaşi caracteristici?
Am mai găsit diverse informaţii pe net, dar mi-ar plăcea să aflu lucruri practice, verificate, direct de la grădinari care chiar le-au plantat şi le-au folosit, şi pot da informaţii concrete din experienţa proprie.

De asemenea, dacă cineva are seminţe, aş vrea şi eu (contra cost sau la schimb cu alte seminţe - oricare variantă e în regulă).

sursa foto: aici

sursă foto: aici

Călătoare în grădina cu flori de câmp

De cum am aflat de locul ăsta, am vrut să ajung să-l văd. Bănuieile mele s-au confirmat. Natura e o minune aici - colţii (stâncile) sunt impresionanţi, iar poieniţele sunt pline de tot felul de flori sălbatice, pe care nu aş şti să le numesc (printre ele sunt şi un fel de panseluţe minuscule, violet cu gălbui, pe care ai putea să le ratezi uşor dacă nu eşti atent; flori violet-deschis, care seamănă un pic cu ochiul-boului, dar sunt mai mici; plus multe altele, purpurii, galbene, crem etc.).
Cum îmi doresc de multă vreme planta agătăţoare-târâtoare din imagine, m-am încumetat şi am luat un fir destul de lung. Nu ştiu cum se numeşte... Are rădăcini din loc în loc, unele mai vechi şi zdravene, altele noi, firave, formate doar din câteva firişoare.
Sper să reuşesc s-o prind în grădina mea.

Cu acest articol, mi-ar plăcea să particip la concursul propus de Green.
______________
Azi, 8 septembrie, în zi de mare sărbătoare, a sosit premiul-surpriză pentru mine: o gentuţă tare şic şi foarte folositoare!
Am pozat-o în luminile şi umbrele toamnei.

Iar în interior, încă o surpriză. :)

Mii de mulţumiri, Green!

Limba-soacrei

Îmi doream de multă vreme un aşa cactus. Eu îl ştiu de limba-soacrei, ca denumire populară.
L-am primit la final de decembrie trecut, avea doar două palete. Când au început să dea altele, nu s-au ţinut drepte, ci, pe măsură ce creşteau, se lăsau în jos, aşa că le-am rupt şi le-am pus în pământ.
Se udă rar, cam o dată pe lună. Iarna, şi mai puţin sau deloc.
Sper că la un moment dat o să înflorească.

Praz

Firişoarele mele de praz nu s-au făcut pentru toamna asta. O să le las şi peste iarnă, poate se vor înzdrăveni. Iar din martie viitor mă aştept să crească vânjoase. Sunt tare curioasă ce va fi cu el - e prima dată când voi lăsa în grădină praz pe timpul iernii.
Nu ştiu... ar fi bine oare ca la momentul frigului să-l acopăr cu o folie de plastic?

În schimb, răsadul de la vecina (mi-a dat cam 40 de fire) e grosuţ (am pus o furculiţă în poză, pentru termen de comparaţie). Nu i-am dat îngrijiri speciale - mi se pare o plantă cât se poate de nepretenţioasă. Udat a fost de mama-natură, din belşug. Iar locul în care l-am transplantat e în soare. Aşa că mie nu mi-a rămas mare lucru de făcut.

Eu, una, apreciez foarte mult prazul la mâncare. L-aş folosi des-des.
Aşa că nu am mai putut aştepta, nu am mai avut răbdare: azi l-am încercat, am făcut o tartă cu praz, ouă şi brânză.
(Pozele le-am făcut la mare repezeală cu telefonul, aşa că au valoare doar de imortalizare de moment, ca viitoare amintire după ce tarta se termină. :))
(Nu am avut unt pentru aluat, aşa că am îndrăznit şi l-am înlocuit cu ulei - aluatul a fost la fel de bun! Văzusem varianta asta de aluat la o emisiune de-a lui Jamie Oliver: la două ceşti de ulei au intrat cam 500 g de făină, am mai pus 2 ouă întregi şi 4-5 linguri de lapte rece. Aluatul se ţine la frigider cam o jumătate de oră şi apoi se întinde. Poate fi folosit şi la tarte dulci - în cazul ăsta, se pun în el esenţe, zeamă şi coajă de lămâie şi câteva linguri de zahăr).

A doua recoltă de seminţe

Roşiile galbene sunt foarte zemoase. Au o aromă aparte, specifică lor, parcă nu foarte bogată, dar oricum faină şi de neconfundat.
Am făcut o salată doar din roşii galbene, ca să văd exact cum sunt, să nu se confunde sau amestece gustul lor cu al celorlalte soiuri. Să-mi fie clar ce este cu ele. :)
Îmi plac şi o să mai pun şi la anul, aşa că am păstrat sămânţă.
Cel mai bine merg însă combinate cu alte roşii - salata e mai bogată ca arome, texturi, plus că arată extraordinar coloristic vorbind.

Roşiile Black Krim s-au făcut şi nu prea.
Neapărat, sămânţă pentru anul viitor şi o nouă încercare.
Şi ele dau bine în salată. Sunt gustoase, plus că arată deosebit în secţiune.

Prima recoltă de seminţe

Roșiile (cele care au mai rămas) s-au copt. Așa că am început să recoltez semințe pentru anul viitor.
Deocamdată, m-am ocupat de următoarele soiuri.
Din păcate, ultimele două soiuri nu mai știu cum se numesc. Mă puteți ajuta?

Cherry roşii, clasice

Cherry galbene în formă de pară, Perun

Roșie-gogoșar

???

???