Praz

Firişoarele mele de praz nu s-au făcut pentru toamna asta. O să le las şi peste iarnă, poate se vor înzdrăveni. Iar din martie viitor mă aştept să crească vânjoase. Sunt tare curioasă ce va fi cu el - e prima dată când voi lăsa în grădină praz pe timpul iernii.
Nu ştiu... ar fi bine oare ca la momentul frigului să-l acopăr cu o folie de plastic?

În schimb, răsadul de la vecina (mi-a dat cam 40 de fire) e grosuţ (am pus o furculiţă în poză, pentru termen de comparaţie). Nu i-am dat îngrijiri speciale - mi se pare o plantă cât se poate de nepretenţioasă. Udat a fost de mama-natură, din belşug. Iar locul în care l-am transplantat e în soare. Aşa că mie nu mi-a rămas mare lucru de făcut.

Eu, una, apreciez foarte mult prazul la mâncare. L-aş folosi des-des.
Aşa că nu am mai putut aştepta, nu am mai avut răbdare: azi l-am încercat, am făcut o tartă cu praz, ouă şi brânză.
(Pozele le-am făcut la mare repezeală cu telefonul, aşa că au valoare doar de imortalizare de moment, ca viitoare amintire după ce tarta se termină. :))
(Nu am avut unt pentru aluat, aşa că am îndrăznit şi l-am înlocuit cu ulei - aluatul a fost la fel de bun! Văzusem varianta asta de aluat la o emisiune de-a lui Jamie Oliver: la două ceşti de ulei au intrat cam 500 g de făină, am mai pus 2 ouă întregi şi 4-5 linguri de lapte rece. Aluatul se ţine la frigider cam o jumătate de oră şi apoi se întinde. Poate fi folosit şi la tarte dulci - în cazul ăsta, se pun în el esenţe, zeamă şi coajă de lămâie şi câteva linguri de zahăr).