Gem de prune

Am cules prunul - unul bătrân, de pe vremea foştilor proprietari. În nici un an nu a rodit ca anul ăsta. Deşi mâncat şi el parţial de omizi (ce invazie de omizi anul ăsta! ca niciodată!), prunele au fost multe şi sănătoase. Cum Tudor a plecat azi, l-am rugat ca înainte de plecare să mă ajute să culeg prunele, că singură, cu răul meu de înălţime, nu mă descurc.
Am adunat foarte multe, vreo patru găleţi. Una a mers la nepoţi (Nico, eşti pe fază? :) ), trei găleţi au rămas loco. Mamarea m-a ajutat să le spălăm şi să scoatem sâmburii, în timp ce mi-a repetat poveştile despre Busu, Tăriceanu, nea Ionel-Ionelule şi altele asemenea. :)

Iniţial, mă gândisem să fac magiun. Şi musai azi, pentru că se strică vremea şi voiam neapărat să fierb totul la ceaun, afară.
Dar cum nu erau foarte coapte şi nu prea dulci, m-am hotărât pentru gem.
La două găleţi de prune fără sâmburi am pus 3 kilograme de zahăr (mai întâi, 2 kg; apoi am mai adăugat unul, conform principiului  'după gust').


În timpul 'dezsâmburitului', am întrebat-o pe mamarea câte borcane crede că ies.
- Douăsprezece borcane mari!
Aşa a fost. Au ieşit fix douăsprezece borcane mari (de 800 g.).