joi, 14 septembrie 2017

Alunul - primul an pe rod









4 comentarii:

  1. Ah, ce dor imi e acum de alunii din gradina parinteasca ... Alune din astea nu se gasesc aici nici sa dai cu tunul. Doar din cele rotunde, care nu sunt nici pe departe la fel de gustoase. O sa vezi ca in cativa ani o sa-ti rasara si alti aluni :) Ma bucur pentru tine !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc mult!
      Chiar mi-aş dori şi alţi aluni. Iniţial, au fost doi, dar s-a prins doar unul.
      Mi l-a trimis o prietenă de la Blaj, prin sora ei; a făcut o călătorie lungă cu trenul şi, pentru totdeauna, alunul ăsta îmi va aminti de momentul întâlnirii de atunci, din gara rece, eu preluând alunii, prietena mea şi sora ei fiind pe-atunci într-o perioadă tristă.

      Alunele încă nu le-am gustat. L-am aşteptat pe soţul meu azi, să le deschidem împreună. :)

      Ștergere
  2. Ce frumoase sunt ! :) Avem si noi un alun pe un teren langa Valenii de Munte, dar n-am apucat niciodata sa mergem si sa-i culegem. :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noi mâncam alune din astea când eram copii. Se vindeau la păhărele mici, un leu păhărelul. :)
      E primul an când mâncăm de la noi din grădină.

      Ștergere