Hrean

Ce se păstrează bine în pământ peste iarnă, chiar şi când e zăpadă sau ger sau viscol?
Hreanul!
Ce-mi place mie mult, conservat în oţet?
Hreanul!

Hreanul l-am moştenit de la foştii proprietari.
Pe lângă gard, din loc în loc, avem hrean.
Înainte de a se porni ninsorile, am scos câteva rădăcini. Dat pe răzătoarea mică şi pus în oţet, hreanul acompaniază foarte bine orice fripturică (şi nu numai - de pildă, merge minunat la salata de sfeclă roşie).

Frunzele fragede (la primăvară, deh!) se pun în salate.
Hreanul are o mulţime de proprietăţi terapeutice (indicat mai ales în anotimpul rece, ca revigorant al organismului). (Dar, atenţie, le dăunează celor cu sindromul colonului iritabil.)

***

Eu folosesc întotdeauna hrean la murături.
De când am descoperit reţetele de saramură (simplă şi cu oţet) ale lui Radu Anton Roman, eu aşa pun gogonelele în amestec cu multe altele.
Redau mai jos reţetele, din cartea lui Radu Anton Roman – Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti, Editura Paideia, 1998, cu menţiunea că saramura cu oţet e mai sigură. Citez:

SARAMURÃ (şi atât)

Cea mai ieftină şi mai lesne de făcut: nu se fierbe; face legumele sec acrişoare; de cele mai multe ori fermentează dând un anume ce zvăpăiat castraveciorilor şi gogonelelor.

Există însă un risc – mucegaiul. De aceea, e preferabil – cum fac de secole ţăranii din Bărăgan şi Moldova – să puneţi totul la butoi (capacul coboară odată cu zeama, izolând legumele de aer) în pivniţă, unde e rece constant, şi să vânturaţi zeama, din când în când, până dă frigul.

Proporţii (la un litru de zeamă):

• 2 linguri de sare (50-60 g) • 1 litru apă

• 20 g conservant (adaos citadin recent, pentru siguranţă)

Taină – orăşencele fac aşa: pun şi 1 litru oţet la 9 litri apă, să fie sigure.

Legume şi fructe: (aici nu contează proporţiile – faceţi după gust: din fiecare sau numai castraveţi, sau pepeni cu gutui, cum vreţi, cum vi se năzare şi cum găsiţi la piaţă).

• gogonele (chiar şi din cele înrozite)

• castraveciori

• pepeni mici, verzi (magnifici!!)

• gogoşari

• conopidă (tăiată cu un pic de frunză)

• fasole verde

• ridichi negre

• varză albă

• ceapă

• gulioare

• praz

• usturoi

• ţelină (cu frunze neapărat) • morcovi

• mere • gutui

Altele de ajutor:

• tulpini mărar uscat • crenguţe vişin • cimbru uscat

• hrean • ardei iute • leuştean şi pătrunjel uscat

(atenţie, sfeclă roşie şi varză roşie dacă puneţi, colorează tot)

• Se spală bine, în mai multe ape, toate „ingredientele“

• Se curăţă ridichile, ţelina, gulioarele, morcovul, hreanul, usturoiul,

ceapa, prazul

• Se taie varza şi prazul în bucăţi mai mici cât să încapă într-o farfurioară

• Se pun în butoi, toate amestecate, să ia gust una de la alta; din strat în strat, se potrivesc felii de măr şi gutuie, hrean, ardei iute, arpagic, căţei de usturoi, morcovi, ţelină

• Când s-a umplut butoiul se aşază ca un capac frunze de ţelină, rădăcină de hrean, câteva crengi de vişin şi tulpini de mărar uscat

• Se toarnă saramura până acoperă legumele

• Se pune un capac de lemn mai gros, eventual îngreunat cu o gresie, să ţină afundate murăturile

• O dată pe săptărrţnă se vântură (pritoceşte) zeama, să nu ia miros

Imaginaţi-vă, de Sf. Vasile, la o friptură de ceafă de porc cu piure de cartofi şi pâine de casă, un castron cu murături umede, sclipind: gogoşarii roşu, conopida alb, castraveciorii verde, morcovii morcoviu, gutuile auriu, feliile de pepene pestriţiu – totul luminând a sărbătoare, bucurând casa cu miros de ţelină şi mărar. Nu-i aşa că merită să trăieşti (bine!)?!

*** 

SARAMURÃ CU OŢET

O reţetă pentru aceleaşi legume ca mai sus, însă mai sigură. Merge şi la borcan,

cu risc mic de mucegai.

Zeama:

• 1 l apă • 1 lingură sare • 1 pahar oţet

• 10 boabe piper • 1 foaie dafin • 10 g conservant

• 10 g boabe muştar • legume şi fructe: toate cele de la saramură

• Se pune zeama la fiert – intră cam 4 litri lichid la 1 borcan de 10 litri

• Se aşază legumele bine spălate, în borcan, amestecat; cele prea mari se

taie în două sau în patru

• Pepenii verzi, care nu se taie, ar trebui să fie foarte mici ca să încapă

• Rădăcinoasele – ţelină, morcov, ridichi, gulioare, hrean, ar trebui tăiate

felii ca să poată fi împrăştiate peste tot între murături, ca dătătoare de

tărie şi parfum

• Usturoiul trebuie şi el risipit peste tot, fiind bun conservant

• Când s-a umplut borcanul, se aşterne un capac de frunze de ţelină,

cimbru uscat, hrean, mărar, crengi vişin

• Când zeama a dat în câteva clocote se trage deoparte, câteva minute, să

se răcească

• Sub borcan se aşază o rozetă de cuţite, să nu crape sticla de căldură

• Se toarnă zeama fierbinte peste murături dintr-o dată

• Se înfăşoară borcanul în cârpe, se acoperă cu o farfurioară, se lasă să

respire o noapte

• Se leagă borcanul cu celofan spălat şi înmuiat în apă fierbinte

• Se pune la păstrare în cel mai rece loc din casă

Frunzele de hrean se pare că sunt foarte decorative - sursa, aici