Dovlecel patison

Din grădină, direct la pozat... :)

I se mai spune şi dovlecel-floare, denumire sugerată de aspectul său.
Eu am semănat destul de târziu seminţele, dar au încolţit repede, iar plantele (3 la număr, căci doar 3 cuiburi am pus) au crescut rapid (s-au întins mult pe lungime) şi au rodit bogat. Am avut dovlecei până toamna târziu. (Doi i-am lăsat să îmbătrânească, pentru seminţe.)
Am observat că, spre deosebire de alţi dovlecei, patisonii trebuie neapărat culeşi când sunt mici (cam cât pumnul), ca să fie fragezi şi gustoşi. Altfel, cu cât îs mai mari, cu atât se întăresc la exterior, iar în interior seminţele sunt mari şi trebuie curăţate.

Nu sunt pretenţioşi - eu i-am semănat într-un colţişor de grădină rămas liber, unde pământul nu era cine ştie ce grozav.
De apă însă cam au nevoie.

I-am pus toată vara la ciorbe sau i-am gătit umpluţi cu carne (aceeaşi reţetă ca la ardei umpluţi, dar numai că arată mai spectaculos pe farfurie).

***

Desigur că şi anul ăsta o să pun câteva cuiburi, cam 5, mă gândeam...
Dacă vă doriţi seminţe de dovlecel patison (fără nici o plată), vă rog să-mi scrieţi pe e-mail.

Toamna târziu, de la doar doi dovlecei, am avut o mulţime de seminţe.

***

Ce nu am făcut până acum şi îmi propun să încerc: flori de dovlecel pane.
Chiar acum am văzut o reţetă interesantă (a lui Hugh Fearnley-Whittingstall, care mie îmi place nespus, face o grămadă de chestii faine, inclusiv grădinărit), cu umplutură de trei feluri, dar având un ingredient comun: brânza (de un fel sau altul). Cea mai interesantă îmi pare umplutura cu risotto şi felii de mozarela (şi frunze de busuioc).
Pentru aluat, se pun 4 linguri cu vârf de făină, 1 lingură cu vârf de mălai, o jumătate de linguriţă de praf de copt, o jumătate de linguriţă de sare, 200 ml de apă minerală rece.
Florile se umplu, vârfurile petalelor se răsucesc, ca să nu iasă umplutura. Se dau prin aluat, apoi se pun în ulei încins până se fac aurii.
Se servesc imediat, calde.
Se împodobesc cu flori de călţunaşi. :)

Sursa foto, aici.