Trandafiri

Cred că moştenesc de la mama pasiunea pentru trandafiri. În grădina copilăriei, aveam o tufă mare de trandafiri grena, cu floare nu prea mare. Şi minunaţi trandafiri căţărători, care ajunseseră pe casă - erau trandafiri de dulceaţă.

La vremea aia, nu apreciam cine ştie ce dulceaţa de trandafiri. Azi, îi duc dorul.

Deşi în curtea de-acum am pus tot felul de trandafiri, de dulceaţă nu am reuşit să prind încă. Ghinion.

Anul ăsta, o nouă tentativă. Vom vedea curând dacă mi se împlineşte dorinţa.

Deocamdată, în mod nedorit, îi ţin în ghivece. Din patru butaşi firavi, comandaţi aici, mai am doi vii. (La vremea la care aş fi putut eu să-i plantez în grădină, pământul era deja îngheţat. Aşa că ghiveciul mi s-a părut o soluţie mai rezonabilă. Iar în primăvară, când nu va mai exista riscul de îngheţ, mă gândesc să-i transplantez în grădină.)

Până una-alta, i-am pregătit pe "veterani" de iarnă şi în octombrie am mai pus alţi butaşi.

*

Celor aşa-zis vechi li se taie crengile la circa 60 cm lungime. De asemenea, se îndepărtează crengile uscate.
Şi apoi se muşuroiesc.

Butaşii i-am pus pe la jumătatea lui octombrie. De la protejaţii mei Alin şi Alex am primit la un moment dat trei trandafiri grena, cu floare măricică şi foarte catifelată, şi extrem de parfumată. Nu ştiu ce soi sunt. Am păstrat tijele şi le-am pus în pământ în grădină - două dintre ele par că s-au prins. Le-am muşuroit pentru iarnă.

Şi am mai pus doi trandafiri căţărători, unul roşu şi unul galben (cu rădăcină nudă). 

Cum am procedat:

- se face o groapă de 30-40 cm adâncime, cât să încapă vertical rădăcinile

- se pune pământ, astfel încât altoiul să rămână neacoperit

- pământul se tasează bine (cu piciorul)

- se udă abundent

Pentru iarnă, i-am muşuroit.
Semnele sunt bune...

Au trecut deja prin botezul brumei...

***

Dacă am primit trandafiri care ne plac atât de mult, încât ni-i dorim în grădină, îi putem planta astfel: