duminică, 23 februarie 2014

Glicină

De vreo doi ani tot încerc să prind glicină.
Anul trecut, am pus-o prea devreme în grădină. Ultimul îngheţ din primăvară i-a venit de hac.
Acum o săptămână, mi-a adus T. de la o cunoştinţă câteva seminţe. (Îmi pare rău că nu le-am făcut poză, erau tare frumoase.)
Pe 15 februarie, când am pus în pământ seminţele de roşii şi ardei, le-am pus şi pe cele de glicină.
Azi, uimire!


8 comentarii:

  1. Soldatei:) Sa se faca mari sa ne arati poze cu ei infloriti:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da. :) Şi parcă cresc de la o clipă la alta, văzând cu ochii. :)
      Mulţumesc, sper şi eu să evolueze bine.

      Cineva mi-a spus că dacă prinzi glicină din seminţe, nu înfloreşte deloc 3 ani. Dar sunt dispusă să aştept, măcar să crească ele plante viguroase.

      Ștergere
  2. Cînd am văzut titlul m-am gîndit la superba plantă înflorită. Pînă atunci mai este un pic, bucură-te dar, de fiecare etapă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate, e superbă! Şi eu zic la fel. Nu mai pot după florile ei mov, ciorchine.
      Da, mă bucur că am demarat bine şi sper ca şi parcursul să meargă la fel. :)

      Ștergere
  3. Felicitari sunt superbe mai ales cand cresc mari si imbraca o pergola, gard sau casa, Asteptam sa la vedem inflorite. O zi minunata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deja visez la florile lor. :)
      Nu peste prea mult timp, parcă văd că o să trăiesc aievea visul (la cât de galopant zboară timpul....) şi, desigur, o să ofer butaşi şi seminţe cui îşi va dori. :)))

      Ștergere
  4. Pai daca-i pe asa vreau si eu, macar sa incep eu cu cerseala ca doamnele si domnisoarele sa nu se sfiasca. Azi n-am voie sa le supar ca-i Dragobetele si-mi merge prost toata primavara. O seara minunata.

    RăspundețiȘtergere