Căpriță

I-am tot dat târcoale, fără prea mult curaj. Ieri, ca un făcut, îmi ies în cale pe FB diverse rețete - sub denumirea, mai încurajatoare, de spanac sălbatic.

Am hotărât pentru dimineața asta un pesto. M-am gândit: noaptea e un sfetnic bun!
Și chiar este. Că, în nocturnă, mi-a trecut prin minte că porcii și găinile apreciază nespus căprița (la fel cum apreciază și iarba-grasă, zisă și grășiță - pe care deja am pus-o în salată de nenumărate ori). Deci, dimineață, am făcut pesto și am mâncat pe pâine.

La ora asta mă simt foarte bine, vioaie și dornică de noi descoperiri în foraging. :)

Căprița din bătătură

În mojar: un pumn de căpriță, câteva alune, sare, ulei de măsline, cheddar ras
(fără usturoi, deocamdată)

Rugby

 Ca-n viață, pasiunile care trec lasă loc altora noi.

Mulți ani am iubit nespus Zlatava și mi se părea că nici nezarele nu se ating de roșioare. Anul ăsta, neinspirată, am pus în solar unde nu s-a făcut nimic, iar plantele, sterile, suferă cumplit.

Dar, afară, protejate de plasa de umbră, au produs bogat Rugby - hibrid, e adevărat.

Rugby - în prim-plan, of course... :)
Că până o să am roșii Spiridon, mai curge apă pe Dunăre... :)
Dar pot să-ncerc, îl bat ca pe cucoșul din poveste. :))))

Usturoi-elefant

Am câțiva căței pentru consum, câțiva bulbili pentru replantat în toamnă în vederea înmulțirii și o măciulie de semințe.

Chiar arată impresionant!

Se pare că-i lipsește iuțeala usturoiului clasic - așa că e numai bun pentru regim. :)

Ardei snacks

În sfârșit, anul ăsta am destui cât să umplu cu brânză și să-i pun la borcan, în ulei, câteva zile până prind gustul bun.
Am găsit și rețetă pe plac - mâine-poimâine mă ocup de ei.

Negrilică, zisă și chica-voinicului

 

Am adunat semințe de negrilică (Nigella damascena) pentru viitoare chifle, sărățele și alte cocături de casă. (Majoritatea capsulelor se scuturaseră deja.)

Minunate ființe

 

*

Altfel, grădina suferă groaznic de caniculă și secetă. (Și noi suferim, dar măcar ne putem retrage în casă la răcoare.)
Roșiile Rugby sunt minunate (hibrid, deci rezistente; productive, frumoase și gustoase - și dulci, le tolerez foarte bine).
Și castraveții se fac, bieții de ei! Am pus două tranșe de răsaduri, la distanță de 2-3 săptămâni.

Am avut caise și vișine din abundență.

Prunul de la Daria a intrat pe rod, am strâns cam un castron de prune (sunt rotunde - nu aveam decât lunguiețe).

Corcodușele au trecut cam nebăgate în seamă. Ce nedreptate! (Am acrit o dată ciorba și am făcut trei borcane de acritură pentru iarnă. Atât.)

Sunt încântată de șofrănel - am nenumărate fire, care au dat un aer de mare veselie grădinii. Acum trec la următoriul stadiu. Sunt pe fază să adun semințe pentru la anul.

Ardeii bulgărești sunt pliiiiini de rod. 

Vinetele se fac și ele, dar mai greuț, acum sunt cât pumnul (aseară am cumpărat de la Aurel și am căpătat bonus porumb de fiert).

Ca noutăți cu blană îi avem pe puiuțul Whisky (după ce a dat târcoale pe la gard 3 săptămâni) și pe puiuțul Alba (speriată de bombe, a stat vreo lună numai în tei, apoi, treptat, cu infinită răbdare, am reușit s-o facem să coboare și să vină pe aproape - dar mai avem de lucru cu ea până vine frigul, s-o îmblânzim ca lumea și să-i găsim cazare peste iarnă prin magazie, pe undeva).

Sfecla roșie, anul ăsta

Niciodată nu am avut sfeclă atât de mare la vremea asta.
De obicei, o recoltam toamna târziu.

Acum, fiind atât de mare, am zis s-o mai răresc.
Și-am smuls o sfeclă, am fiert-o al dente și am făcut salată cu ulei și cu un praf de sare. Și cu nimic  altceva. Regim. :)