În ultima vreme, e o inflație de superlative aproape pentru orice. Mi-am luat seama, și încerc să fac economie de ele.
Dar uneori chiar cred că există chestii care-și merită superlativul: de pildă, acum, aceste roșii! Cum arată! Ce parfum au! Ce gust! Cât sunt de sănătoase, fără nici un fel de chimicale!
Chiar și o producție mică de roșii, mereu amenințată (ba de caniculă, ba de boli, ba de dăunători, ba de proasta mea îngrijire), și tot merită efortul, visurile neîmplinite, dezamăgirile, furiile, tristețile! Bucuria punctuală, eventual sporadică, face parte din condiția umană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu