După-amiază, admirasem crinii și ce mai avem prin grădină.
Culesesem agrișe, aronia și coacăze albe.
Vântul a doborât cele câteva caise de anul ăsta (câteva surprinzător de mari). După ce le-am curățat de părțile vătămate, am rămas cu un castron de jumătăți - cât să fac o prăjitură și un compot.
Lacrima fecioarei merge foarte bine afară. Nu îndrăznesc să mă bucur prea tare, de spaima viridulelor. |
descoperire fix întâmplătoare - care era probabilitatea să dau de dihăniile astea, pe dosul unei frunzulițe de căpriță, într-o mare de verdeață? |
iaca și Silvi, se bagă-n seamă și se-amestecă-ntre pozele mele :) |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu