Tulpina, groasă cât brațul meu.
Vântul sălbatic de ieri a dărâmat-o.
Azi, când s-o ridic și s-o sprijin cu un tutore, s-a rupt - nu se mai ținea decât într-o pieliță.
Am dus-o cu chiu, cu vai, săltată pe umăr, în curticica lui Florică. Incredibil de grea! Aproape că era s-o abandonez pe drum.
I-am tăiat florile, pentru încă o clipă de viață.
 |
| ...în antica stropitoare recuperată de la fiare vechi |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu