Cât am adulat eu tufa asta de oregano, și ce trădată m-am simțit când mi s-a părut că... gata, s-a uscat!
Toată vara am recoltat frunzulițe, mai ales pentru salata de roșii. (Roșiile, puține tare anul ăsta, tot ne-au ajuns de salată. Atât.)
Zilele astea pe-afară, am observat că dă funzulițe și, uite-așa renaște speranța (de fapt, nu sucombase, deh, "cum mângâie dulce, alină ușor/speranța pe toți muritorii...").
Nu-mi rămâne decât să 'cerc pe-o rozetă de gălbenea, să văd ce zic petalele: "Își revine! Nu-și revine! Își revine! Nu-și revine! Își revine!"
Își revineeeee!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu