Am avut 18 kg de vişine (mari, negre, cărnoase, dulci) la dispoziţie, pentru diverse chestii. M-am ocupat de ele în 4 tranşe (5, 5, 7, 1).
În primul rând, am făcut dulceaţă. Şi am şi încercat-o, făcând clătite... toată lumea s-a lins pe degete (mai ales la propriu, că a fost cam... lichiduţă :)).
În al doilea rând, nelipsita vişinată.
În al treilea rând, congelate - pentru prăjituri şi îngheţată. Am făcut deja chec cu vişine (pandişpanul clasic, plus vişine date prin făină ca să nu se lase pe fundul tăvii - v. foto de la finalul articolului), a ieşit frumos în realitate, de un galben intens, de la ouăle de ţară. Şi, de două ori, îngheţată (reţeta foarte rapidă: vişine congelate mixate cu iaurt) (v. foto stânga, desertul din seara asta).
În al patrulea rând, oţet de vişine. Chiar azi l-am făcut. (Într-un borcan, am pus vişinele spălate, iar peste ele am turnat oţet din vin. Se lasă cam 2 săptămâni la temperatura camerei.)
E primul an în care încerc. Îmi imaginez că va fi foarte bun la salate.
Şi mi-a mai rămas de făcut un singur lucru: florio (anul trecut ne-a plăcut, aşa că... repetir).
Acum ştiu fără echivoc că în locul pomilor din livadă (unii trebuie musai înlocuiţi) vreau vişini. Vişini. Vi-şini! :)
Parcă nicicând nu am fost aşa de pasionată de vişine ca anul ăsta.
Avem şi un vişin sălbatic. A apărut din senin (din vreun sâmbure?) la poartă, într-un loc umbrit mai tot timpul din zi. Fructele nu-s cărnoase. Şi-s acre-amare... nu poţi să nu te strâmbi când guşti o asemenea vişină. N-am făcut nimic din ele, încă nu m-am hotărât la ce s-ar potrivi.
Asta-mi place foarte mult! Te declar aspirantă la titlul Principatului Vişina!
RăspundețiȘtergereAh, da, Prinţesă Vişină! Te rog să mă primeşti în Principat! :)
ȘtergereÎmplinesc condiţiile principale: îmi plac vişinele şi le acord toată atenţia, ca să avem şi la iarnă (deşi e greu de crezut că vom avea şi din cele congelate - şi eu, şi Tudor suntem numai cu gândul la îngheţata cu vişine şi iaurt. :)
In sfirsit gasesc sim eu pe cineva ca mine.Sa-i placa VISINELE!!!!!!
RăspundețiȘtergereOtet de visine? Hmm ,e o idee.Multumesc de ideie.
Sunt minunate, nu? :)
ȘtergereReţeta de oţet de vişine mi-a trimis-o un prieten, o fac şi eu pentru prima dată. Sunt tare curioasă cum va ieşi. Iat-o aici:
http://www.paradisverde.ro/din-bucatarie/exceptionalul-otet-de-visine
N-am mai auzit de otet de visine. Am facut un nod la batista si o sa incerc si eu cu o cantitate mica, acum ca inca se mai gasesc visine. Inghetata si eu tot asa o fac, dar mai folosesc fructele congelate si la smoothies sau milkshake. Bravo ! Ai fost tare harnicuta :)
RăspundețiȘtergere(De reţinut chestia cu nodul la batistă. :) )
RăspundețiȘtergereŞi eu am făcut tot cantitate mică - un singur borcan (aş fi preferat o sticlă faină, cu gura largă, dar nu am avut pe moment).
Să vedem cum este...
Otet de visine p sa incerc si eu!
RăspundețiȘtergereAnul asta a fost anul visinilor, inca nu le-am strans pe toate :))
Da, încearcă neapărat!
ȘtergereŞi dacă încă nu le-ai strâns pe toate, poate încerci şi florio (vin roşu, cu sirop de vişine şi cu esenţă de migdale - minunat!).
O sa incerc musai si florio:)))
ȘtergereŞi eu o să revin cu poze după ce-l pun la sticle.
ȘtergereEu am facut intr-un an vin de visine :)
RăspundețiȘtergereDaaaaa? Există aşa ceva? Nu ştiam.
ȘtergerePoate ne pregăteşti o postare despre asta? Sau ai scris deja pe blog? (Dacă da, să-mi dai şi mie link, te rog frumos!)
N-aveam blog la vremea aia :)
ȘtergereAtunci, poate vor mai fi ocazii pe parcurs, de-acum înainte... :)
ȘtergereA fost o chestie intamplatoare, pusesem niste visine in zahar pentru prajituri in niste borcane din alea cu capac cu inchidere cu clema metalica, insa s-a dovedit ca borcanele alea nu se inchideau atat de bine pe cat am crezut si visinele male au inceput sa fermenteze. Asa ca le-am scos intr-o damigeana de sticla cu dop din ala cu furtun pentru vin si am lasat procesul de fermentare sa continue pana nu au mai iesit bule, apoi vinul a fost gata, l-am pus in sticle inchise la culoare cu inchidere ermetica si l-am baut pana la ultima picatura, noroc ca n-au fost decat vreo trei kg ca altfel eram tot beti de bun ce a fost :)
RăspundețiȘtergereFoarte fain!
RăspundețiȘtergereSe spune că marile descoperiri se fac din întâmplare! :)