Sunt struguri tămâioși, buni de nu se poate, dar se coc tare târziu.
Din prima serie am mâncat și am făcut și un pic de must.
Seria a doua, ultima, va fi pentru mâncat ca atare.
Nucul nostru a fost sărăcuț anul ăsta. Dar am căpătat nuci de la N. și de la vecina, așa că ne-am scos cumva. :)
Le-am lăsat la uscat, acum sunt gata de pus în săculeț, pentru iarnă. (Mi-e cam dor de un tort cu cremă de nuci.)
Și, incredibil, mai găsim smochine.
[Au început să producă și smochinii mici, care fac fructe negre cu miez roșu și aromă ca de vermut (așa mi s-a părut mie :))) ), căpătați acum 2 ani de la vecinul Titi - domnul Surdu, cum îi zice mamarea, crezând că așa îl cheamă, deși eu nu i-am spus asta, ci doar că nu aude bine și că poartă aparat auditiv. Dar așa e la telefonul fără fir... nu auzi ce zice cel de lângă tine, ci auzi ce înțelegi tu... Cu toții suntem mai mult sau mai puțin surzi. :) ]
 |
| tămâioși de Șocariciu |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu