Pere

Dintre toți pomii noștri fructiferi, cei mai productivi, anul ăsta, sunt perii. (Caișii au fost distruși în primăvară, merii sunt așa și-așa, nectarinii - contrar poveștilor pe care le aud pretutindeni - sunt leneși, alunul e prea tânăr, smochinii sunt și ei la început de drum.)

Am cules multicele, în mai multe serii. Nu totuși destul de multe ca să fac gem, compot, prăjituri sau peltea. Mi-ar fi ajuns de una sau alta, dar nu m-am îndurat. Am zis să le mâncăm proaspete.
Mai e o serie, se vor coace în câteva zile și... cu asta, gata.

Îmi place mult de tot soiul ăsta - perele sunt extrem de dulci, inclusiv atunci când sunt tari. Așa că toată lumea e mulțumită: și cei cărora le plac tari, pentru că-s dulci și-atunci; și celor care le plac zemoase.
Îs mici spre medii, au o culoare minunată (deși poate că asta nu contează așa mult) și sunt ușor pistruiate.