Sunt foarte bucuroasă că s-a prins magnolia. A trecut cu bine și de gerurile haine de până la -20 de grade din iarna asta. Florile sunt mari, cum îmi doream. Cred că ele-s preferatele mele dintre magnolii.
Tot așa, tufele de leucojum sunt splendide în fragilitatea lor. Completează perfect peisajul de primăvară.
*
Am văzut emisiunea lui Hugh și m-a inspirat cum nu mă așteptam. L-am urmărit și în alți ani. Cu un oarecare jind, cu o oarecare frustrare, cu gânduri melancolice care se întorceau undeva acum mai bine 10 ani când visam la o grădină undeva unde părea a fi un loc propice, după care planurile s-au schimbat.
Ca să am acum o revelație. Simplă. Uită-te în jur și vezi cu ochi larg deschiși ce ai!
Așadar, am tras eu concluzia, e chiar prea mult spațiu pentru câtă putere am și, mai ales, pentru câtă hărnicie (mai ales că am de făcut și altele - numai redactările îmi iau 5-6 ore pe zi, iar câteodată, când sunt spre limita termenului, chiar mai mult; mai sunt meditațiile și pregătirea lor; cititul și filmele; timp alocat gătitului, curățeniei, maică-mii - oricât de rapid aș expedia toate astea, tot înseamnă ceva). În concluzie, ce am văzut la Hugh pot face FĂRĂ PROBLEME și la mine, la scară mică.
Viața e aici și acum, nu? Fă rai din ce ai! And so on. :)
Sper ca la final de sezon să trag linie și să spun că da, am făcut ce am văzut la Hugh și că da, a meritat efortul. Asta se cuantifică în evaluarea finală a satisfacțiilor din fiecare clipă a vieții. Iluzii? Certitudini?Carpe diem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu