Caisele, la vremea asta

Pomii sunt pliiiiini. Crengile sunt lăsate până la pământ.
Unul dintre caiși e ceva mai timpuriu. Am mâncat caise din el de ceva vreme încoace. De poftă. 

Am strâns pentru compot de 2-3 ori.

Plus 4 borcane de compot pentru iarnă.

Azi am scos la treabă deshidratorul de fructe - uitasem complet că pot face caise deshidratate.

Mai am prune deshidratate de astă-toamnă și s-au păstrat excelent.

Încep dovleceii

 

Roșii Cherry Pot

Sunt cele mai harnice și mai nepretențioase.

Dacă printre roșiile din grădină și solar există inflorescențe avortate, la Cherry Pot nu e problema asta.

Fructifică bogat. Am (doar) 8-10 fire, din păcate. Tufele, evident, nu-s mari, din moment ce s-ar potrivi și-n ghivece.

Până la ora asta, eu le pun pe primul loc pe lista de roșii de cultivat - extrem de potrivite pentru o grădină care nu cere timp și atenție cu carul (eu nu am atâta timp mereu, pentru că perioadele mai libere alternează cu cele ocupate cu munca de bază), pentru grădinile de balcon sau terasă, pentru grădinarii de weekend.

(Dintre roșiile determinate îmi mai plac Rugby, dar dezvoltă tufe destul de mari. Plus că-s F1.)

Cherry Pot

Pastă de corcodușe verzi pentru acrit ciorba

Nu am făcut până acum. Nu știu de ce.
La noi în zonă nu se folosește. Poate de-aia nu am practicat nici eu sportul.
Dar ce pierdere! Să treacă sezonul corcodușelor verzi și să nu le folosești la acrit ciorbele e curată nechibzuință. (Mai ales că, de regulă, disprețuim corcodușele... de ce oare? și le cam lăsăm nefolosite.)

Am făcut rețeta de pe savori urbane. Am acrit ciorba și am făcut și 4 borcănele pentru iarnă.

Se fierb corcodușele, apoi se trec prin strecurătoare.

La 1 litru de pastă se pune o lingură de sare neiodată.
Și, după poftă, crenguțe de leuștean (eu am uitat de el, pffff...).

Se fac cartofii ca niciodată!

În stratul înalt am pus peste iarnă resturile de la bucătărie, am avut paie multe care s-au descompus, frunze ș.a. Cred că a fost un substrat grozav pentru cartofi, pentru că niciodată nu am avut așa o producție. Doar am râcâit un pic pământul și am dat de o sumedenie de cartofi, unul și unul.  Am vreo 6 cuiburi, plus alte câteva care s-au format singure, din coji de cartofi (astea sunt tare curioasă ce au produs, așa, ca experiment... ).

*

Pe căldura asta, cică ar fi sănătoase ceaiurile la temperatura camerei. Dar cine e atât de înțelept? Nu-i mai gustos ceva rece gheață? Aromat în fel și chip?

Deci: ceai concentrat de mentă indiană (cred că are cea mai puternică aromă dintre toate varietățile de mentă pe care le am) plus multe altele (lămâie, roiniță, petale de trandafiri de dulceață, felii de portocale și multe cuburi de gheață).

Ieri, coji de ouă cu oțet

 Notez aici, ca să țin socoteala zilelor până la utilizare. 

Bob

Bobului i-a mers bine anul ăsta. L-am pus devreme (pe 26 februarie), am nimerit la țanc momentul. Nu a avut dăunători.
Azi l-am recoltat. Mai întâi am tăiat tijele, de la bază. Apoi am adunat păstăile, le-am desfăcut.
La final, din tot brăzdoiul, m-am ales cu un kilogram de boabe, pe cântar.

Am făcut pentru prânz un pesto. Sort of.

(Am un ulei foarte bun de măsline. Am pus chimen măcinat. Nu am pus usturoi deloc, că n-am voie. În loc de muguri de pin, alune. Foarte puțină zeamă de lămâie. În ciuda intenției dietetice, a ieșit excelent. Parmezanul salvează orice situație. 😀)
A mers foarte bine cu pâinea cu discard de maia pe care am făcut-o aseară.

Jumătate din bobul rămas va deveni ciorbă.

Cealaltă jumătate... vedem.

Am pus păstăile goale la macerat.

Iar tijele cu frunze, le-am tocat și le-am pus la compost.

Misiune încheiată! 😄