În sfârșit, ieri a plouat

Pământul era din nou crăpat, de uscat ce era. Așa că a primit ploaia cu mare lăcomie.

Azi-noapte, vânt puternic. La fel și acum. Ca anul ăsta, parcă niciodată nu am avut vânt atât de des. Încep să mă împac și cu el (ziceam cândva că mă adaptez la orice - neextremist, of course - oar vântul nu-mi place).

Am observat că, pe cât de rezistent e știrul clasic (buruiana pe care o smulgem cu maxim dispreț), pe atât de fițos este cel colorat - a crescut mare și aparent vânjos, dar cât pe ce să fie doborât de secetă pentru că eu, crezându-l rezistent cum e frățiorul său, nu l-am udat. Și m-am trezit cu el bleg...

*

Aseară am adunat încă o tură de roșii. I-am pus lui Tudor la pachet, iar cu restul trebuie iar să mă lupt cu un bulion sau ceva de genul...

Sunt foarte frumoase și bune la gust cele mari (Rozov, Russian Giant), care-mi amintesc de roșiile lui tata. Nemaipomenite-s și Azoychka - nu voi putea renunța la ele. Belle Coeur... nu mai zic!

Și văd că urmează să se coacă Ananas Noir, am câteva exemplare tare frumoase.

O veste bună este că și dovleceii se fac din belșug. Și castraveții.

Aseară, cu coșul de roșii, castraveți și dovlecei în brațe, m-am simțit foarte aproape de natură și minunile ei.

*

Tricosanthes Cucumerina, adică, pe limba populară, dovlecel-șarpe, face o floare splendidă: albă, dantelată, diafană.

bobocel

floare deschisă