După valul ăsta de frig, o să pun și eu daliile.
Din vechea colecție nu mai am nimic. Fie pentru că nu le-am mai găsit toamna ca să le scot, fie pentru că am depozitat neglijent tuberculii, fie pentru că eram mereu pe drumuri între cele două case, fie că la vremea aia nu eram atât de pricepută la dalii, încât să le scot la timp... nu mai știu!
Cert e că daliile au o tradiție, erau florile preferate ale lui Babicu și Vergil, Tudor a moștenit latent pasiunea, iar eu am moștenit-o activ, la pachet cu munca de rigoare. :)))
Anul ăsta, deci, reiau.
Am mai găsit pe piață următoarele:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu