Am primit câteva răsaduri de la vecina mea, Ani. Le găsise pe câmp, crescuseră pe o moviliță de mraniță (când eram mică, ziceam "braniță").
Erau blegi rău, dar Ani m-a asigurat că se vor prinde.
N-au arătat prea bine tufele, până când au început ploile și răcoarea. Atunci s-au înzdrăvenit. Ciorchinii de flori s-au transformat în roșioare. Iar când s-au copt, am făcut o pasiune pentru ele. Sunt atât de drăgălașe!
Acum, când așteptăm frigul iernii, la capitolul roșii mai am în grădină cherry, roșii-gogoșar și aceste currant sweet pea. (Și-ar mai fi și roșiile sălbatice, dar asta e altă poveste.) Nu mă îndur să smulg tufele și să fac curat.
(cartea e pe post de intrusă în poză ca să funcționeze ca termen de comparație) |
Superbe !
RăspundețiȘtergereDa, nici nu-mi vine să le mănânc. Le-aș păstra, atât de frumoase sunt. :)
Ștergere