joi, 27 august 2015

Catalpa bignonioides

Plimbându-ne în seara asta, am dat de copăcelul ăsta. Îl ştim din copilărie.
Am adunat câteva păstăi. Ce am scos din ele nu prea seamănă a semințe.
O să pun totuşi chestiile astea într-un ghiveci, de curiozitate, să vedem: iese ceva?☺


4 comentarii:

  1. Ce bune erau! Eu chiar nu am mai gustat așa ceva din tinerețe...Nici nu mai știu cum le ziceam...Un sfîrșit de august agreabil!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A, noi când eram copii, adunam păstăile de roșcove, le despicam și mâncam boabele dinăuntru.
      Când am crescut, am aflat că nu se numesc de fapt roșcove. Dar nici nu știu cum le spune. :)

      Pe astea nu le-am rea băgat de seamă. Știu mai bine florile acestui copăcel. T. îmi spune că-și amintește că erau o mulțime, aliniați de-a lungul bulevardului principal din urbea natală. Și mi-am amintit și eu în cele din urmă, că așa era.
      Ce s-o fi întâmplat cu pomii aceia, că nu mai sunt. Probabil a fost stricat totul, ca să fie lărgit bulevardul.
      În fine, mi-ar plăcea să prind un asemenea copăcel. Deși din semințe aș avea prea mult de așteptat.

      Ștergere