Roșii - memento pentru anul viitor

În weekendul trecut am început să strângem și noi primele roșii coapte bine.
Comparativ cu anul trecut, cred că mai devreme. :)
Am făcut, printre altele, supă de roșii, care ne place foarte mult vara, rece.
(Însă rețeta care-mi place mie cel mai mult este cea de la Lente: cu suc de roșii mai gros, morcov, țelină, ardei gras roșu, cubulețe de cașcaval și, separat, crutoane.)

*

Salata verii 2015 este așa: roșii de mai multe soiuri (aici, kumato, cherry, inimă-de-bou - toate trei soiurile din grădina noastră; și încă un soi pe care nu-l știu, în foto este cel galben - T. a primit de la o cunoștință două roșii galbene ca să le luăm semințele :)), busuioc, semințe decojite de dovleac, ulei de măsline, sare grunjoasă.
Busuiocul asociat  cu roșii, brânză și pâine cu tărâțe îmi place foarte mult.
Un spor de savoare aduc, fără dubiu, și semințele de dovleac.

Cireșe

Cireșii din curte au făcut doar câteva fructe. Sunt prea tineri încă. De la anul, sper să fie harnici.
Așadar, anul ăsta, ne-am regalat cu cireșe de la piață. Neașteptat, încă se mai găsesc la vremea asta  (6,5 lei/kg). Toată vara, de câte ori am avut ocazia, am cumpărat. Ca niciodată. În alți ani, mâncam cireșe de 2-3 ori și gata.
Ba chiar am făcut de două ori tartă - o recomand călduros (aluatul clasic de tartă se coace, apoi se umple cu cireșe fără sâmburi și mascarpone îndulcit cu miere sau zahăr brun; la final se ornează din belșug cu cireșe).
*
Anul ăsta am strâns codițele pentru ceai - la asta am vrut să ajung de fapt, scriind despre cireșe. Am uscat câteva mâini bune, la care o să le adaug și pe cele de astăzi.
Ceaiul din cozi de cireșe este diuretic, depurativ.

Azi, din piață

De păstrat în pungă de hârtie sau într-un săculeț de pânză

*

Despre mierea tratată termic:

În urma supunerii la tratament termic a mierii, rezultă o substanță numită hidroximetil-furfural (HMF). Ea nu trebuie să depășească 40 de miligrame pe kilogramul de miere, moment în care mierea nu mai este acceptată pentru consum, după cum este reglementat de codex alimentarium.

Dar:

Dacă încălzești mierea la 100 de grade C și o menții la temperatura asta o jumătate de oră, cantitatea de HMF rezultată este de cca 5,5 mg- 6 mg pe kg de miere.

După  o oră, HMF este de 10 mg pe kg de miere.

După 2 ore, este de cca 15 mg pe kg de miere.

Deci, nu, la ce tratamente termice supunem noi mierea în bucătărie, nu devine toxică.

Interesant este că acest HMF rezultă și când pregătim carne la grătar. Ba chiar în cantitate mai mare decât când tratăm termic mierea, dar nu atât de mult încât să devină toxic. Oricum, ideea este că mai mult HMF ingurgităm de la grătarele de peste vară decât de la mierea din ceai sau siropuri. :)

E bine de știut că HMF se eliberează când tratezi termic orice produs dulce (fructe, legume, cereale).

Ce plantă este în imagine?

Am mai întâlnit planta asta și, aseară, din nou.
Știți cumva despre ce este vorba?
Și, dacă are cineva, aș vrea și eu câteva semințe. Mulțumesc!

..........................................
Am aflat! Sunt zorele cardinal. Am primit semințe și un fir de răsad.

Castraveți

Am fost uimită să văd ce de castraveți am în grădină. Mi s-au părut mulți, mulți, mulți...
Ce să fac cu ei? (Vecina, tanti Ioana, tocmai îmi spusese că și ea are mulți și că îi toacă la pui.)
M-am hotărât imediat: îi pun în saramură, iar peste câteva zile îi putem mânca.

Zis și făcut: dintre borcanele mari, l-am ales pe cel mai mic. Când l-am pus lângă lighenașul de castraveți spălați, mi-am dat seama că nu, nu am chiar așa de mulți. Ba chiar că nu-mi vor ajunge să umplu borcanul care, comparativ cu producția de castraveți, părea acum gigantic.
În fine, nu am abandonat ideea. Am pus castraveții în borcan și am strecurat printre ei și fâșii de dovlecel (e prima dată când încerc, să vedem ce gust vor avea), am turnat saramura (la un litru de apă, o lingură cu vârf modest de sare "bronjoasă", vorba nepoțelului). Deasupra, am fixat castraveții cu tulpini de mărar.
Vineri, o să văd rezultatul.

...în partea de sus a sticlei se reflectă bucătarul-fotograf :)

Roșii

Roșiile au legat bine. Cu toate că, nefiind tot timpul la fața locului, nu le-am copilit chiar ca la carte.
Preferatele mele sunt, de data asta, inimă-de-bou și cherry.
Mi se părea că anul ăsta sunt în mare întârziere cu ele. Dar, uitându-mă pe blog la iulie trecut, tot cam în stadiul ăsta eram și atunci [uite la ce e bun blogul! :)].
Cu planurilepe care le am (inclusiv roșii uscate - la soare sau la cuptor, să vedem...), îmi trebuie producție serioasă. :)

Luleaua-turcului

Anul trecut scriam despre tufa care a apărut din senin și nu știam ce este. Am primit răspunsuri de la voi că e luleaua-turcului sau că ar putea doar să semene cu luleaua-turcului.
Anul ăsta, s-a lămurit misterul. A făcut flori.
E luleaua-turcului! :)
Și se tot întinde, așa că e cazul să-i stricăm planurile.
O să mut câțiva butași pe lângă gard, dar nu știu încă dacă momentul optim e toamna, primăvara sau în orice anotimp.