Am adunat din grădină câteva roșii uriașe de Bălțătești și câteva Rugby - sunt foarte frumoase, dar cam necoapte, însă în 1-2 zile vor fi super! (Nu le-am mai lăsat de frica nezarelor.)
Am adunat ardei bulgărești, câțiva castraveți și ceapă verde (aveam niște arpagic secat - cândva, îl aruncam la compost și mă trezeam că face acolo, grămadă, ceapă verde - și l-am pus în grădină de vreo săptămână, uluitor ce repede a crescut, dacă i-am pus apă zilnic).
Dar degeaba zic eu că avem de toate în grădină!
Mamarea vrea dovlecel.
Mă duc la tufele de dovlecei.... nimic!
O iau pe Wanda și plec la magazin. La Iulică, la Bucureșteanu, la Marcela, la Școală, la Biserică, la La doi pași. Înapoi.
(Dau să intru iar la Marcela, de data asta ca să iau înghețată la pahar. Închisese pentru somnul de frumusețe.
Spre casă, mai încerc la Iulică pentru înghețată. Pup ușa.)
N. nu are dovlecel, Rodica nu e acasă, până la urmă mi-a dat mama Elenei.
În bucătărie, constat că butelia s-a terminat. No problem, mă pricep s-o schimb. Când să o iau pe cea de rezervă, goală și ea - nu înțeleg cum, că întotdeauna avem grijă să fie plină.
Aprind focul afară, la pirostrii.
Fac pentru mamarea dovlecei prăjiți (cu un cățel de usturoi, tot din grădină).
Pentru mine, o salată lipovenească.
Acum sunt absolut epuizată după atâta pedalat și stat în soare la foc.
Mă odihnesc, după care trebuie să scot față tigăii Zepter pe care am înnegrit-o la foc, de nu se mai știe ce culoare naturală are.
