Din nou despre castraveţi... şi nu numai

Azi am reuşit să fac suportul pentru castraveţi şi să leg câţiva cu sfoară.
Nu am putut să nu observ că toţi castraveţii s-au însănătoşit după ce i-am stropit cu "braga" pe care am făcut-o cu ceva timp în urmă din drojdie, zahăr şi apă, lăsată la fermentat 10 zile. Este foarte eficientă.

***

În altă ordine de idei, dar tot în spirit gospodăresc, azi am umplut borşul.
Cum nu aveam huşte, am ales reţeta cu drojdie:
https://pofta-buna.com/cum-se-umple-borsul-de-putina/

***

Din maceratul de pătlagină şi ştevie, am diluat un pic şi am stropit busuiocul, care, inexplicabil, a rămas atât de pitic! Am plantat seminţele la început de aprilie, m-am bucurat că au ieşit, dar de-atunci creşte foarte lent.

Căpşuni

Tot pe vechii mei căpşuni mă bazez.
Pentru că, din seminţele de căpşuni care produc tot anul, mi-a ieşit o singură plăntuţă, iar aia tot minusculă stă, nu vrea deloc să crească. O îngrijesc, sunt cu ochii pe ea, încerc să nu o supăr cu nimic. Vedem dacă se face mare... eu sper.

Cum în alţi ani nu am fost aici ca să fiu cu ochii pe fructe, multe-multe se pierdeau.
Acum e altă treabă. Le verific în fiecare dimineaţă (ba chiar şi seara uneori, de drag).
Le-am protejat de ploaie şi de melci - îs mulcite la urgenţă, după discuţii cu fetele de pe grupul de grădinărit.

Din ce am adunat ieri şi azi, am pus câteva la congelator pentru îngheţată, am gustat proaspete şi am făcut şi un borcan mare de gem, după o reţetă care mi-a plăcut pentru că se păstrează culoarea frumoasă a fructelor:
https://www.lalena.ro/1119-reteta-Gem-de-capsuni.html#.WSPJDClP_XA

Al doilea bujor arbustiv - Kinkaku

Trandafiri, primii pe anul ăsta

Liliac nemţesc

E plină grădina de el. Iar mie îmi place la nebunie!
Într-un an, am încercat să-l ordonez şi era cât pe ce să-l pierd. Aşa că acum sunt mulţumită cu el aşa, rebel, apărând pe unde pofteşte 'mnealui.
O singură dată am strâns seminţe de la el, dar nu le-am plantat, nu a fost nevoie. Răsare singur-singurel, de capul lui.

Hesperis matronalis

Răsaduri

Azi am târguit răsaduri.
Tanti Lenuţa lu' Botea nu era acasă. Un nene m-a îndrumat spre tanti Riţa. Tanti Riţa m-ar fi servit din tot sufletul, dar nu mai avea nimic, nimic. M-a trimis la nea Titi.
Aici am găsit gogoşari şi vinete (cu 40 de bani). Am luat 20 cu 20.

După-amiază, Ani mi-a adus ardei iute bulgăresc şi ardei kapia (cu 30 de bani). 25 cu 25.

După ploi

La capătul celor câteva zile de ploi persistente, plantele arată bine, au supravieţuit cu bine.
Roşiile mici sunt toate întregi. Roşiile mari (trei fire, de la Ani) au flori. Azi, pe seară, le-am muşuroit, le-am pus araci, le-am udat.
Surpriza a fost că pe locul pe care anul trecut au fost roşii sălbatice, acum au încolţit seminţele rămase de astă-toamnă. Răsadul are cam zece centimetri.
Dovlecii, dovleceii, castraveţii sunt ok.
Azi am mai plantat roşii, ardei iute moderat, cârciumărese (companion universal).
Şi am pregătit soluţia pentru stropit plantele, aflată de la prietenele de grădină de pe FB - un pahar mare de zahăr, 20 g drojdie uscată, 6 litri apă, se lasă la dospit 10 zile, apoi se pune un pahar la 10 litri de apă.

Mâine schimb folia de plastic cu o bucată de pânză/tifon

Castraveţi

Am curăţat de buruieni o parceluţă, între gălbenele şi pelin. Am pus 32 de cuiburi şi le-am mulcit cu paie.
Am udat bine paiele, să nu le ia vântul.
Peste zi, unii se cam moleşiseră, dar pe seară erau bine.
Urmează să le fac un cadru cu sârmă, de care să-i leg vertical, pe fiecare în parte.

Bujor arbustiv

Cresc foarte greu cei doi arbuşti. Sau aşa mi se pare mie.
Unul dintre ei e ceva mai mic. Cel ţanţoş are mai mulţi boboci. Azi m-au surprins.
(Pozele sunt făcute cu telefonul, de dragul de a mi-i aduce aminte cum sunt la vremea asta.)

***

Şi când s-au deschis, o frumuseţe rară:

Ceapă verde

Am plantat-o astă-toamnă şi a crescut fain. Două brazde măricele.
O tot consumăm aşa, verde. Nu mă gândesc la vreo producţie de ceapă uscată (deşi e aşa de multă, că probabil o parte va înflori şi va ajunge să se usuce).
Ca să avem mai multă vreme ceapă verde, săptămâna viitoare o să mai plantez o brazdă de arpagic.

Am şi o amintire veche, veche de tot, legată de ceapă: ai mei plantând arpagic într-o toamnă, într-o zi friguroasă. Eu nu voiam să stau singură în casă. Şi-mi amintesc că mama m-a îmbrăcat gros şi-am tremurat afară, pe lângă ei. Îmi amintesc vag discuţia din casă - mama rugându-mă să rămân la căldură. Şi-apoi, următoarea imagine, brazda de arpagic pe care lucrau mama şi tata.