Grădina sub asediul chiuciurii

Noiembrie la final

Gata, gerul de noapte a distrus călțunașii. A rămas un maldăr trist de tulpini și frunze degerate. Când să adun totul, dau dedesubt de tot de o floare care a scăpat aproape binișor.
Ultimul călțunaș! - mă gândesc trist.

Uimitor de rezistente sunt gălbenelele!
Și mai rezistă stoic un trandafir.

Și iar mă gândesc la versurile lui Arghezi, care m-au obsedat în toamna asta, când admiram peisajul și, paradoxal, mă întristam de pieirea plantelor. Dar admiram peisajul și sufletul se bucura. Paradoxal!
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte...

Căpșuni

M-am hotărât să mut căpșunii. În locul de până acum s-au întins și nu i-am mai putut ține în frâu.
Am mai avut tentative să-i răresc, să-i aliniez, să-i ordonez... dar cu succese mediocre.

Așa că o iau de la capăt. Am plantat un rând luuung, în fundul grădinii, cât ține curtea, aliniați cu gardul, la distanță de cca 50 cm de el. M-am gândit că fiind un singur rând o să-mi fie ușor să urmăresc stolonii și să mențin ordinea.  Solul e bun, îngrășat organic. Mâine o să le înconjur de frunze uscate,

Singura problemă e că nu știu dacă vor rodi în primul an. (Unii spun că în primul an e bine să rupi toți bobocii de flori, ca să asiguri rod bogat în anii următori. Dar nu știu dacă o să mă îndur...)
De-asta, până una-alta, pentru siguranță am lăsat și căpșunii vechi (în vara asta au rodit bogat, dar cu pierderi destul de mari din pricina dezordinii).

Zmeură

Încă nu știu cum să mă port cu tufele de zmeur - când, cât să le tund. Am făcut diverse experimente, după cele citite pe internet. Cele de pe partea laterală a gardului au cam pierit cu timpul. Iar pe cele din fundul grădinii le-am neglijat după ce au rodit în vară. Nu le-am mai tuns, iar crengile au crescut lungi, s-au arcuit și s-au lăsat spre pământ. De câte ori treceam pe lângă ele mă gândeam că nu au un aspect frumos și că trebuie să le fac ceva. Dar nu le-am făcut nimic.
Azi, în vizită prin grădină, am ajuns și la tufele de zmeur. Și-am constatat că-s pline de fructe coapte. Am strâns o jumătate de strachină și mai sunt o mulțime de fructe verzi.

Tufănele

Tufănelele pe care le-am achiziționat în toamna trecută și pe care le-am plantat în grădină nu au mai ieșit anul ăsta. Au răsărit doar veteranele mele movalii, azi înfrumusețate de picuri de ploaie.

***

Ani mi-a adus un buchet uriaș de tufănele de la ea din curte și m-a îndemnat să pun câțiva butășei în grădină, în speranța că vor face rădăcini. Dacă nu, la primăvară sunt abonată la tufănelele ei. Deocamdată, am plantat câteva tije și le-am acoperit cu frunze. Nu sunt foarte încrezătoare, dar nu strică să încerc.

La fel, din uriașele crizanteme albe, cinci la număr, am tăiat din tije și le-am plantat.

Altoaie de mușcate

Vecina Ani a venit aseară la mine cu un braț (fără exagerare!) de altoaie de mușcate și m-a pus să-mi aleg ce vreau. De mult timp îmi doream mușcate albe. Plus alte nuanțe, care mai de care.
Mi-a povestit că le-a găsit aruncate - și-uite-așa, avem noi (eu, Ani și Elena) flori frumoase la ferestre. :)
Aseară am orbecăit prin magazie după ghivece, apoi prin grădină după pământ bun, iar azi sunt mulțumită să admir mușcatele înflorite, la fereastra din camera mea. Sper să se prindă toate!

Călțunași

În grădină e o mare de călțunași. Flori multe, boboci mulți. Frunze verzi, sănătoase, frumoase.
Deși m-am îndurat greu, am rupt din ei și am pus buchețele în casă. Au un parfum fin, inconfundabil.
Din păcate, cei grena-închis nu au făcut nicio sămânță.

Ricin

Nu mai știu de ce am pus ricin în grădină (în curtea din spate, unde este livada). Dar mă bucur, pentru că e foarte frumos. A crescut uriaș, aproape că te sperii când vezi ce puternic este.
Este decorativ, e clar că poate funcționa și ca plantî ornamentală.

Capsulele-n care-s semințele încă nu s-au uscat bine, mai au nevoie de un pic de timp.
(Îmi pare rău că nu le-am pozat mai acum o lună, când erau de un roșu tare frumos.)

Currant Sweet Pea

Sunt uimită de soiul ăsta de roșioare.
Am primit câteva răsaduri de la vecina mea, Ani. Le găsise pe câmp, crescuseră pe o moviliță de mraniță (când eram mică, ziceam "braniță").
Erau blegi rău, dar Ani m-a asigurat că se vor prinde.
N-au arătat prea bine tufele, până când au început ploile și răcoarea. Atunci s-au înzdrăvenit. Ciorchinii de flori s-au transformat în roșioare. Iar când s-au copt, am făcut o pasiune pentru ele. Sunt atât de drăgălașe!
Acum, când așteptăm frigul iernii, la capitolul roșii mai am în grădină cherry, roșii-gogoșar și aceste currant sweet pea. (Și-ar mai fi și roșiile sălbatice, dar asta e altă poveste.) Nu mă îndur să smulg tufele și să fac curat.

(cartea e pe post de intrusă în poză ca să funcționeze ca termen de comparație)

Verbină

Din semințe am făcut câteva răsaduri. Au stat modeste până acum vreo două săptămâni, când s-a răcorit și-au început ploile - perioadă în care toată grădina s-a înviorat.
Ca să mă trezesc ieri-alaltăieri că firicelele-s mai țanțoșe, s-au umplut de boboci și-au și început să se deschidă unii dintre ei.
Ce m-a suprins cel mai mult a fost culoarea florilor:

Rudbeckia triloba

Vecina mea mi-a adus o mulțime de plăntuțe (majoritatea, nici eu, nici ea nu știm cum se numesc), printre care și un mănunchi de floricele (cu rădăcină) despre care am aflat că se numesc rudbeckia.
Planta este o mare iubitoare de soare, așa că i-am ales în grădină un loc pe placul ei. Se înmulțește rapid, fără efort, deci probabil că la un moment dat, în viitor, va trebui să-i mai tai din elan. Dar vedem atunci...
Deocamdată ne bucurăm de florile ei atât de frumoase!

Grădina în septembrie

Nu-mi vine să cred că e toamnă!
Am început să strâng semințe de flori și să fac planuri pentru grădina de anul viitor. :)
Mai multe cârciumărese, bună-dimineața și regina-nopții, zorelele-cardinal vor avea alt loc, am făcut rost de bulbi de Fritillaria meleagris, roșiile sălbatice trebuie puse mai devreme, la fel dovlecii și tărtăcuțele, am sămânță de sânziene, deci sper că voi avea și eu tufe fain înflorite de sărbătoarea Sânzienelor... și câte și mai câte gânduri în capul meu, azi.

1) Am fix trei dovleci (și câțiva mititei, precum cel dintr-a patra fotografie, dar care nu vor mai avea timp să se facă mari):

****

2) Roșiile sălbatice îmi dau emoții. Vor avea timp să se coacă? De înflorit, văd că înfloresc cu mare hărnicie...

***

3) Tărtăcuțele în formă de pară sunt și ele în mare, mare întârziere. Unele plăntuțe au flori, iar altele au fructe minuscule:

***

4) Semințele mele de sânziene:

***

5) Bună-dimineața e plină de semințe. Grozav! Ne trebuie cât mai multe la anul...