Viță-de-vie

O, ce vreme am avut! Sâmbătă, vânt.
Pe vântul ăla, ne-am încumetat totuși să ieșim în grădină, să plantăm doi vișini și vița-de-vie.
Nu e timpul cel mai potrivit pentru așa ceva, dar nu am avut încotro.
Să sperăm că am stabilizat bine vișinii, le-am pus câte un tutore, în speranța că o să-i ajute, să nu fie mișcați prea mult de vânt.

Cu vița-de-vie a fost mult mai simplu, a mers rapid.
Am amplasat-o în așa fel, încât s-o întindem apoi spre dreapta și spre stânga, pe marginea brazdei în care am cultivat castraveți, iar în cealaltă margine, praz.

soiul Moldova

Gunoiul de la găini l-am întins pe brazda unde au fost castraveții, iar data viitoare o să sap pământul, să încorporez gunoiul, ca peste iarnă să fermenteze.
Am adunat ultimii ardei iuți și ardei grași, am adăpostit dovlecii și am mușuroit trandafirii de dulceață.
Tocmai la timp, pentru că după-amiază s-a pornit lapovița și s-a întețit vântul.
Peste noapte, totul a înghețat. Dimineață, copacii erau îmbrăcați în gheață. Frunzele nucilor parcă erau de metal. Zornăiau ca niște clopoței-de-vânt.

duminică, la prânz

Trandafir de dulceață

Am tot căutat trandafiri de dulceață. Până la urmă, am găsit. I-am plantat în primăvară. Le-a mers bine peste vară, acum sunt măricei, cât un stat de om. Desigur, nu au făcut încă nici o floare.
Mă întreb cât de bine trebuie să-i protejez peste iarnă? Să le fac doar mușuroaie? Sau sunt încă firavi ca să înfrunte gerul, și atunci să pun peste ei și saci speciali care-i ajută să nu degere?
Voi cum ați proceda?

Iar ieri, la Hornbach, surpriză! Mi-au ieșit în cale butași de trandafiri de dulceață. Alt soi decât cel pe care îl am (de Damasc).
Pe ambalaj scrie Sachsengruss și o explicație: Denumirea trandafirului stârnește controverse, însă în zona Ciumbrudului din județul Alba sub acest nume a fost introdus și înmulțit la începutul anilor '90. 
Știți ceva din proprie experiență despre soiul ăsta?

Afin

Afinul pe care l-am pus anul trecut nu s-a prins. Nu știu de ce - nu știu ce i-am făcut sau nu i-am făcut, nu știu ce nu i-a plăcut.
Anul ăsta, încercăm din nou.
Doamna de la Hornbach (unde am ajuns de fapt pentru glafuri, lazur, vopsele, pensule și altele asemenea - se verifică din nou: pleci cu o treabă și rezolvi altceva) ne-a spus să folosim turbă la plantare. (Anul trecut nu mai țin minte cum am făcut.)
Aveți afini? Și sfaturi legate de ei? :)

Napi porceşti

Am mai scris despre napi porceşti. De data asta, revin ca să mă minunez de florile pe care le fac.
Pe drum, prin sate, ne-am minunat de exploziile de galben de pe la porţile oamenilor.
La noi nu au făcut flori foarte multe, cum aş fi vrut. Dar destule totuşi, cât să le admirăm şi să ne bucurăm că sunt. :)

Roşii

Gata cu roşiile!
În weekend am făcut curat în brazda de roşii, am strâns tot, am depozitat aracii. Apoi am săpat.

Au mai fost câteva roşioare coapte. Dar majoritatea, verzi - aşa că am pus un borcan mare de gogonele în saramură, după reţeta clasică. Acum, scriind, îmi dau seama că am uitat să pun şi câteva frunze de vişin. :)

Sfeclă 2

Vorbeam despre mâncăruri diverse din sfeclă, ca să nu ne rezumăm la salata clasică sau la sfecla murată.
Pornind de la ideea asta, ieri m-am încumetat să fac o prăjitură cu sfeclă.
Luasem din grădină 4 sfecle - două au mers la salată cu chimen şi două au mers la prăjitură.

Rezultatul a fost neaşteptat de bun. Pentru cine doreşte să încerce, iată reţeta:

Noapte de toamnă - prăjitură cu sfeclă roşie
1) 4 ouă se bat bine cu 200 ml de ulei, după care se adaugă două sfecle de mărime medie, fierte, date pe răzătoare
2) 200 g făină se amestecă cu 80 g de cacao, un pliculeţ de praf de copt şi 250 g zahăr
La final, se amestecă 1) cu 2) - eu am mai pus vreo 4 linguri de lapte, că mi s-a părut aluatul cam dens.
Am turnat aluatul într-o tavă rotundă (dar acum cred că mergea mai bine o tavă dreptunghiulară; şi cred că merge şi în tavă de brioşe). Am băgat tava în cuptorul încins, am dat focul la mediu şi am lăsat cam 40 de minute.

Gustul este extraordinar de bun. Seamănă întru câtva cu al negresei.
(Pe deasupra, poate că ar fi mers turnată ciocolată topită. Data viitoare...)

Sfeclă 1

Spre deosebire de anul trecut, când la noi în grădină sfecla a rămas mititică, anul ăsta a crescut tare frumoasă. Este şi alt soi, dar a avut şi apă din belşug. Plus că nu a fost nevoie să o răresc eu (poate că la asta nu m-am priceput eu anul trecut), pentru că am cumpărat seminţe din alea lipite pe banderolă de hârtie.

De regulă, sfecla o facem salată - cu hrean, chimen.
Însă nu mică mi-a fost mirarea când, cumpărând un pachet de foi de plăcintă, am dat în interiorul pachetului de o reţetă de plăcintă de sfeclă.
Ingredientele îmi sugerează ceva... exotic, sau nu ştiu cum să spun altfel. Oricum, o combinaţie îndrăzneaţă.
Sfeclă, ulei, zahăr, miez de nucă (o sfeclă de cca 300 g se înăbuşă în 200 ml ulei, apoi sfecla se întinde pe foaia de plăcintă şi se presară cu zahăr şi miez de nucă). Aţi încercat vreodată aşa ceva?
Există reţete de plăcintă, mâncare sau altceva, în care sfecla să fie ingredient de bază, şi pe care le-aţi încercat şi le-aţi recomanda şi altora?