Pătlagina

Într-un mic articol de azi se vorbeşte despre pătlagină, printre altele.
La noi în curte, creşte o grămadă. Am fost nevoită s-o tot rup. Nu mi-a dat prin cap să fac salată din ea. Necum tocană sau ciorbă. Citez (cu mirare):
"Pătlagina. În copilărie, ne tratam juliturile, zgârieturile şi vânătăile cu frunze de pătlagină proaspăt culese. Această plantă poate fi folosită însă şi în bucătărie, la prepararea salatelor, tocanelor şi ciorbelor. Însă, pe lângă frunze, comestibile sunt şi inflorescenţa şi seminţele. Seminţele, uscate şi măcinate, sunt o bogată sursă de fibre şi sunt eficiente în tratarea constipaţiei."
Eu îmi amintesc că, în copilărie, de câte ori mă durea gâtul îmi dădea mama sirop de pătlagină. 

Aţi mâncat vreodată salată de pătlagină? Cu ce mai merge combinată? Cu salată verde, roşii...?
Dar în alte feluri de mâncare aţi folosit-o? Puteţi dezvălui reţete?

*
Am mai găsit în revista Unica:

Pătlagina ca plantă medicinală

Este foarte utilă pentru vindecarea rănilor uşoare (arsuri, tăieturi, înţepături de insecte). Mai este recunoscută şi pentru acţiunea ei benefică în răceli, răguşeli, tuse, laringite, bronşite, astm. Ajută și la tratarea ulcerului gastric sau a varicelor.

Uz intern: poţi prepara în casă sirop de pătlagină. Se face o infuzie din două-trei linguri de frunze uscate sau proaspete la o cană cu apă. Se lasă la răcit, după care se adaugă miere (trei părţi miere la o parte ceai de pătlagină). Pentru ceai, se prepară o infuzie din una-două lingurițe de plantă la o cană cu apă. Se beau două căni pe zi.
Uz extern: terciul de plantă se aplică direct pe zona afectată.
Când o recoltezi: Se culege frunza în aprilie-mai, înainte de înflorire.

(Sursa: Ghidul plantelor medicinale: păstârnac, vinete, pătlagină şi păpădie - Wellness | Unica.ro http://www.unica.ro/detalii-articole/articole/ghidul-plantelor-medicinale-pastarnac-vinete-patlagina-papadie-36444.html#ixzz32ExewYvD)

sursă foto

Călin

Călinul e destul de bătrânel - l-am moștenit de la foștii proprietari. Cu spaima ca nu cumva să mă trezesc fără el într-o primăvară, dar și pentru că e unul dintre arbuștii mei preferați, m-am gândit ca de la anul încolo să încep să-l înmulțesc.
Ați încercat vreodată? Mi se pare că cel mai sigur este prin marcotare.
Și mai am o dilemă. Din diverse surse, am aflat despre călin că face fructe roșii, tare frumușele.
Al meu, nu. Nici vorbă de-așa ceva. O fi alt soi? Sau de ce?

Altfel, florile lui sunt splendide! Nu mă mai satur să le privesc. Mai ales că-s fix la fereastra camerei mele.
În glastră, nu rezistă. Există oare vreun secret, de genul aspirină sau zahăr în apă?

Praz

Anul trecut, am dat în piață de o tanti care vindea răsaduri, printre care și de praz. Mai avea doar câteva (10-20 de fire, nu mai știu).
Cum mie îmi place mult prazul (la tarte și la plăcinte, dar și mâncarea de praz cu măsline), nu am ezitat să cumpăr și să plantez. În același timp, mi-am zis în minte că în anul următor, adică ăsta în curs, o să fac niște răsaduri de-ale mele și o să am o producțieeee...

Așa se face că pe la jumătatea lui aprilie (târziu! da!) am găsit pe la nu mai știu ce supermarket un plic de semințe de praz și le-am pus în ghivece. Au ieșit greu, mi s-a părut mie. Și cresc și mai greu, parcă.
Acum sunt firave, firave.

S-o mai face firicelul ăsta destul de mare de-o tocană? :)
Ați cultivat așa ceva?
Există ceva anume ce trebuie știut, ca să obții o producție cât de cât mulțumitoare?