Zis şi făcut.
Untişor am din
belşug.
Multă vreme nu am
ştiut că e comestibil. După ce am aflat,
ba nu mi-a prea făcut cu ochiul să-l gust,
ba am uitat de el.
Dar, atenţie,
e bun de mâncat numai înainte de a înflori. Se pare că e una dintre multele
plante cu virtuţi terapeutice (conţine vitamina C,
e bună în caz de anemie şi astenie,
curăţă sângele, elimină toxinele, îmbunătăţeşte circulaţia,
reglează colesterolul).
Iar dacă tot am
pomenit de experimente, mi-am pus curajul
la bătaie şi:
- am adunat
câteva frunze de untişor, câteva de
păpădie, câteva de hrean (toate, frunze foarte tinere)
- le-am spălat
bine, le-am uscat, le-am tăiat fâşii
- am pus peste
ele sosul clasic de salată (ulei,
oţet, sare,
piper)
- după ce am
gustat, mi-am zis că mai bine pun şi
două roşii :)
E bunuţă salata.
Dar are totuşi un iz amărui care mi-aş fi dorit să fie mai vag.
 |
*
Ce aş mai
încerca - am găsit aici o reţetă interesantă: ciorbă de untişor.
Se pun la fiert, în apă cît să le cuprindă, frunzele de untişor
(cu cît mai multe, cu atît mai bine, ciorba asta e bună groasă) şi se
lasă doar cît să dea în clocot. Simultan, într-o tigaie, se pune la
călit o ceapă taiată mărunt, împreună cu nişte bucăţele de slănină,
tăiate şi ele mărunt şi se ţin la foc mic pînă se rumenesc, fără a se
prăji. Conţinutul tigăii se toarnă în oala în care au dat în clocot
frunzele de untişor, după care se pune, din belşug, borş sau zer (în
proporţie de 2 la 1 cu apa, adică 2 litri de acreală la 1 litru de apă).
Se lasă să dea în clocot şi, la final, se sparg în oală 2-3 ouă
întregi. Ciorba asta e o delicatesă iar, consumată rece, este cu mult
peste ciorba de burtă în privinţa efectelor antimahmureală. Cunoscătorii
ştiu despre ce vorbesc.
Da vad ca esti curajoasa!
RăspundețiȘtergereDa, e unul dintre acele momente în care curajul întrece precauţia. :)
ȘtergerePlus că doar eu m-am înfruptat din minunile naturii - cu alte cuvinte, a rămas cineva de veghe, să formeze 112 la rigoare. :)))
Serios vorbind, acum mă gândesc că salata ar fi fost chiar bună dacă puneam şi câteva frunze de salată verde, ridichi, cubuleţe de brânză, crutoane cu usturoi.
Eu am o adevarata incapatanare atunci cand vine vorba sa incerc legume sau mancaruri noi, uneori dupa luni de zile de autoconvingere reusesc, alteori cumpar si arunc dupa expirare chestiile pe care vroiam sa le incerc. De cele mai multe ori varianta numarul doi.
ȘtergereHahaha, am păţit şi eu ca tine. Adică varianta numărul doi. :)
ȘtergereDe pildă, cel mai recent am păţit cu polenul în iaurt. Am mâncat eu de vreo două, trei ori, încercând să mă conving că e delicioasă combinaţia, după care nu l-am mai suportat, Acum aştept să expire polenul, ca să-l arunc. :)
Buna ziua,
RăspundețiȘtergereDe data asta am scapat, n-a vazut sotia si oricum pe aici inca n-au iesit toti ghioceii asa ca...
Pai daca spui o sa schimb si eu regulile cu gustatul ca la mine cam eu incerc preparatele noi, dar nu cred ca ierburile strica, ca doar n-or fi ciuperci necomestibile sau carne expirata.
O zi buna si pofta mare.
Totuşi zice-se că şi plantele pot fi fatale. :)
ȘtergereDar nu e cazul untişorului, cu el e treabă sigură că nu dăunează înainte de înflorire. Musai trebuie încercat. Şi cred că merită studiat şi ca plantă medicinală, pentru cine este pasionat de domeniu.
Deocamdată, o cură de untişor fraged, la început de primăvară, e sănătoasă.
Mergeam cu tata sa culegem untisor,am mancat si mananc in fiecare primavara, e gustos si foarte sanatos:)
RăspundețiȘtergereAtunci să-ţi pui şi în grădină, să-l ai la îndemână.
ȘtergereEu am pe marginea trotuarului. Iese în fiecare primăvară. Acum s-a înmulţit singur.
Şi florile lui sunt frumoase, decorative.
Se inmulteste prea mult si nu mai scapi de el, mai bine sta in padurela locul lui:)
ȘtergereDa, asta aşa este, se înmulţeşte ca nebunul. Eu am acum dublu faţă de anul trecut. :)
ȘtergerePlus că nu ştiu cum li s-or fi dus rădăcinile, că văd că au apărut şi răzleţ, la o oarecare depărtare de tufele iniţiale.
Pe cele răzleţe le-am smuls.
Iar la anul... probabil că va fi nevoie să sacrific şi mai mult din el, ca să-l ţin în frâu.
Untişorul ăsta, cred că pe la noi se numeşte sălăţică, sau salată păsărească. Ca şi salata de grădină, după ce îmbătrîneşte e amărui. Ca să-i scoţi gustul amărui, îl freci cu puţină sare înainte de a-l pregăti. Bineînţeles, în salata crudă aspectul nu mai e acelaşi, în ciorbă însă e foarte bun...Mulţumim pentru reţetă şi pentru subiectul de discuţie!
RăspundețiȘtergereAm văzut că are o mulţime de denumiri populare.
ȘtergereNu ştiam de chestia cu sarea, mulţam. Pentru ciorbă, chiar că se poate face aşa.
Sunt tot mai curioasă să gust o asemenea ciorbă.
Dacă ai altă reţetă decât cea pe care am postat-o eu, poate ne-o dai şi nouă (eventual, pe blogul tău, dacă pregăteşti ciorba şi ne pui şi poze). :)
Tot imi zicea vecina sa merg cu ea in padure, sa adunam untisor.
RăspundețiȘtergereNoroc cu tine, ca asa aflu ce trebuie sa culeg :)))
Trebuie să mergi! :)
ȘtergereDacă pregăteşti ceva cu untişor, să ne spui şi nouă. :)
Şi să ne arăţi poze.
Uite, vezi cum ne hraneste mama natura gratis :)
RăspundețiȘtergereDa.... nu doar că ne dă hrană gratis, dar e şi sănătoasă. :)
ȘtergereBuna seara.Intru si eu cumva in clubul gradinarilor.Trufanda de primavara este untisorul.Este bine de amestecat in salata, cu leurda,mie asa mi-l place.Cresc acum primavara devreme amandoua dar se spune ca nu trebuie consumat mai mult de 100 gr.de untisor ca deabia atunci este cumva toxic.Pentru cine sta la oras poate" culege"leurda de la supermarket .
RăspundețiȘtergereBine ai venit!
ȘtergereDaaa... natura ne dă multe bunătăţi. Trebuie doar să deschidem ochii bine. :)
Şi leurda e minunată, aşa este!
La mine, in gradina urbana, creste spontan. L-am adus, in urma cu vreo douazeci de ani, accidental, cu niste plante din padure. Intre timp acelea au pierit, untisorul a ramas. Dar infloreste foarte repede. Acuma e inflorit.
RăspundețiȘtergereŞi la mine a înflorit relativ rapid. Până să mă dumiresc eu să adun şi de-o ciorbă, m-am trezit cu el pliiiiin de flori.
ȘtergereAşa că testele gastronomice se amână până la primăvara viitoare. :)