Hokkaido

...sau Ukichi Kuri - cred că-mi place mai mult denumirea asta.
Cum producţia a fost bogată, mă străduiesc să-i folosesc.
Pe unul dintre ei, care pare să fie un hokkaido sadea, necorcit adică, l-am "sacrificat" ieri ca să recoltez seminţele care să transmită caracteristicile originalului.

Azi am repetat reţeta de paste cu dovleac şi salvie, care ne-a plăcut extraordinar de mult.
(Până nu demult, îmi plăcea dovleacul doar la plăcintă şi copt. Dar gusturile se mai schimbă... anul ăsta am făcut un fel de chiftele de dovleac cu condimente, orez cu dovleac şi paste cu dovleac - toate mi-au plăcut mult. Şi o să urmăresc să mai diversific... din cealaltă jumătate care mi-a rămas, o să încerc mâine o supă-cremă.)

Reţeta (inspirată de-aici):
Într-un strop de ulei şi-un boţ de unt se rumenesc uşor frunze întregi de salvie şi câţiva căţei de usturoi zdrobiţi. Se adaugă dovleacul dat pe răzătoarea mare, se lasă pe foc cu capac până se înmoaie uşor. La final, pastele fierte şi parmezan ras.
Delicioase!

Bergenia

Habar nu aveam cum se numeşte planta asta. Eu o am de anul trecut, de la Ionica.
Deocamdată, nu a înflorit, nu ştiu ce culoare face floricelele. A trecut cu bine iarna trecută, deci e rezistentă.
De-abia recent am aflat, de pe FB, că se numeşte bergenia. Am googălit un pic şi se pare că există mai multe varietăţi de bergenii. Nu mi-e clar dacă a mea este Bergenia ciliata sau cordifolia.

Cactusul Crăciunului

Dintr-o singură frunză, pe care am înfipt-o (fără prea mari speranţe) într-o margine de jardinieră alături de alte suculente şi cactuşi, am descoperit la întoarcerea acasă, după o absenţă de trei săptămâni, doi boboci.

Vineri seară, la sosire, nu am vizitat-o. De-abia acum mi-am amintit de ea. Ce surpriză extraordinară!

Micşunele

Micşunelele sunt un mister pentru mine. Vine iarna, iar ele sunt verzi. Tufele se tot dezvoltă.
Nu mi-e clar când înfloresc.

Am mai avut micşunele. Mi le-am dorit pentru că sunt foarte parfumate, dar şi pentru că aveam în grădina copilăriei.

Lizincă

Am primit un fir de lizincă (Lysimachia nummularia) de la Ionica. S-a înmulţit, acum am câteva mănunchiuri.
A venit frigul, a venit bruma, ea rezistă.

E o plantă veşnic verde, cu toate că nu pare. Are mai degrabă un aer gingaş, inspiră fragilitate.
În vară, a făcut flori galbene, frumuşele, dar fără să ia ochii trecătorului. Funcţionează bine pe post de covor verde, ajutând la sufocarea buruienilor.
Am citit undeva că e foarte decorativă în ghivecele suspendate. La anul, experimentez şi asta.

Hosta

Azi a fost neobişnuit de cald pentru perioada asta a anului.
O vreme atât de frumoasă cerea musai o ţâră de grădinărit.
Şi cum tocmai am primit de la Ana Maria două rădăcini uriaşe de hosta deosebite şi mai rare (din cele clasice am şi, cum m-am hotărât pentru alei de pietriş, adun acum plante de bordură), am pus mâna pe cazma şi... la treabă!
M-am bucurat foarte mult că Ana Maria, generoasă, mi-a dat două hălci de rădăcini aşa de mari, pentru că am putut să le împart în două şi să le plantez în patru cuiburi.
De-abia aştept primăvara, să văd ce fel de frunze au. Şi toamna, florile...

Sfeclă furajeră

Am păstrat câteva fire, pentru seminţe. Sunt încă de un verde frumos, care contrastează cu nuanţele toamnei.

Roşii - experiment

Cele mai multe gogonele pe care le-am pus în pungile de hârtie în data de 2 noiembrie s-au copt. Câteva s-au stafidit uşor. Altele, circa o treime, au rămas verzi.

Achiziţiile de azi

Întârzieri

Azi, frig, umezeală, cerul închis. Dar se anunţă câteva zile calde şi mă bucur.
Încă sunt lucruri de făcut prin grădină.

- Pe câteva straturi încă nu am întors pământul.
- Mai am câţiva bulbi de ghiocei şi narcise pe care trebuie să-i plantez. M-am gândit să-i pun în faţa ferestrei camerei noastre, să-i vedem des când vor fi înfloriţi.
- Mai trebuie să separ primulele.
- În trunchiul găunos de nuc, Simona mi-a dat ideea grozavă să plantez nişte suculente. Poate şi operaţiunea asta merge făcută zilele astea, deşi nu ştiu dacă e bine să le deranjez acum, dacă au timp să se prindă.
- Au ieşit multe, multe gălbenele, liliac nemţesc, rostopască - probabil vor ajunge mulci.

Înghesuială de primule

Calluna vulgaris

Le-am pus în toamna asta în grădină. E a doua încercare când vreau să le prind.
Mă gândeam: oare vor trece iarna?
Dar două dintre ele nu au trecut nici măcar toamna.
Doar una singură pare că s-a prins.

Am văzut că, mai pe româneşte, i se spune erica. Frumos!

Tufănica de la Ani

Emoţii: se va prinde?

Spânz (Helleborus niger)

Tufănele, butaşi (experiment)

După ce am văzut filmuleţul ăsta pe YouTube, mi-am propus să încerc şi eu.
Am căpătat trei modele de tufănele - pitice albe; roşu-cărămiziu înalte; galben-auriu cu floare rotundă şi mică, cu mijlocul proeminent portocaliu.

Într-un pet, într-un amestec de pământ fertil şi nisip, se plantează micii butaşi (au cam 10 cm, nu se lasă nicio frunză în partea de jos). Se udă bine, se acoperă petul cu folie. Se găureşte petul pe fund şi se pune pe o farfurie cu apă. Până la primăvară ar trebui să facă rădăcini.

Spre deosebire de filmuleţ, eu am folosit şi un hormon natural de înrădăcinare - scorţişoară.

Nucul a picat, trăiască nucul!

*

Nu departe de locul faptei, dintr-o nucă a ieşit un lăstar. Acum are cam 30 de centimetri.
Peste 10 ani, o să ne bem din nou cafeaua sub nuc. :)

Havorţia/aloe aristata?

Am descoperit-o azi, mâine o transplantez în ghiveci şi merge în casă pentru iernat

_______________

după o zi, în ghiveci, în casă

Trandafiri, cel mai rezistent soi din grădina mea

Plouă, dar tot am mai tras cu ochiul prin grădină şi am făcut planuri

Măcrişului îi merge bine în perioada asta, a renăscut - i-am pus gând rău: o ciorbă, mâine

Sfecla roşie trebuie adunată zilele astea (la fel şi varza)

Prazul rezistă peste iarnă, dar...

...trebuie adăugat pământ la baza lui, pentru ca partea albă să fie cât mai lungă 

Buglossoides arvensis?

Acum, toamna târziu, au răsărit mănunchiuri de frunze. 

Astă-vară, flori nesemnificative

Tufănele

Azi am primit de la Dani şi Nico o mulţime de tufănele cu rădăcină. Sunt înflorite, dar sper să se prindă. E încurajator faptul că rădăcinile sunt pline de puişori încolţiţi, nenumăraţi. Le-am desfăcut în mai multe cuiburi, vreo zece. (Şi mai aveam eu trei tufe, grena şi cred că un roz-somon. Deocamdată ale mele nu s-au deschis.)
Cu ocazia asta, a trebuit să mut tarhonul, menta-lămâiţă şi shiso roşu, pentru că la momentul la care le-am plantat le-am pus cam la întâmplare; acum le reorganizez într-un strat numai de aromatice.

Revenind la tufănele, sunt de două feluri: albe, mici, rotunde; şi alb-crem, ceva mai măricele, cu mijlocul galben, ciufulite:

Sorbaria sorbifolia?

Am primit butaşul de la vecina Ionica, anul trecut. Acum are cam 60 cm înălţime.

A trecut fără probleme peste iarna trecută.

De când cu frigul, nuanţa de verde s-a deschis.

Nu ştiu cum se numeşte, seamănă binişor cu Sorbaria sorbifolia.

Gogonele în grădină

Firele de roşii de la Ani, care au produs bogat şi timpuriu, încă rezistă. Poate pentru că s-au urcat în măr şi sunt oarecum protejate de brumă, pentru că frunzele din pom încă nu au căzut.
Nu ştiu ce soi sunt, ea le-a adus de pe câmp, a găsit răsadul primăvara devreme, într-o insulă de mraniţă.
Sunt productive şi foarte rezistente la boli şi frig. Am păstrat seminţe.
Pentru că nu mai aveam loc în straturile de roşii, le-am pus într-o margine a livezii. Am fost inspirată, pentru că le-a priit. Au crescut nemăsurat în sus, s-au suit în pom nestingherite şi au fost la adăpost de soare puternic şi de intemperii.

Acum, când afară e ba frig, ba cald (ieri, zi de primăvară foarte caldă), ba a dat bruma, ba a plouat rece şi insistent, unele roşii care mai rezistaseră s-au crăpat (probabil, din cauza diferenţelor mari de temperatură care au fost la un moment dat).
Doar roşiile de faţă încă rezistă cu stoicism, vreo zece bucăţi. Frumoase şi sănătoase.