Noiembrie la final

Gata, gerul de noapte a distrus călțunașii. A rămas un maldăr trist de tulpini și frunze degerate. Când să adun totul, dau dedesubt de tot de o floare care a scăpat aproape binișor.
Ultimul călțunaș! - mă gândesc trist.

Uimitor de rezistente sunt gălbenelele!
Și mai rezistă stoic un trandafir.

Și iar mă gândesc la versurile lui Arghezi, care m-au obsedat în toamna asta, când admiram peisajul și, paradoxal, mă întristam de pieirea plantelor. Dar admiram peisajul și sufletul se bucura. Paradoxal!
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte...

Căpșuni

M-am hotărât să mut căpșunii. În locul de până acum s-au întins și nu i-am mai putut ține în frâu.
Am mai avut tentative să-i răresc, să-i aliniez, să-i ordonez... dar cu succese mediocre.

Așa că o iau de la capăt. Am plantat un rând luuung, în fundul grădinii, cât ține curtea, aliniați cu gardul, la distanță de cca 50 cm de el. M-am gândit că fiind un singur rând o să-mi fie ușor să urmăresc stolonii și să mențin ordinea.  Solul e bun, îngrășat organic. Mâine o să le înconjur de frunze uscate,

Singura problemă e că nu știu dacă vor rodi în primul an. (Unii spun că în primul an e bine să rupi toți bobocii de flori, ca să asiguri rod bogat în anii următori. Dar nu știu dacă o să mă îndur...)
De-asta, până una-alta, pentru siguranță am lăsat și căpșunii vechi (în vara asta au rodit bogat, dar cu pierderi destul de mari din pricina dezordinii).

Zmeură

Încă nu știu cum să mă port cu tufele de zmeur - când, cât să le tund. Am făcut diverse experimente, după cele citite pe internet. Cele de pe partea laterală a gardului au cam pierit cu timpul. Iar pe cele din fundul grădinii le-am neglijat după ce au rodit în vară. Nu le-am mai tuns, iar crengile au crescut lungi, s-au arcuit și s-au lăsat spre pământ. De câte ori treceam pe lângă ele mă gândeam că nu au un aspect frumos și că trebuie să le fac ceva. Dar nu le-am făcut nimic.
Azi, în vizită prin grădină, am ajuns și la tufele de zmeur. Și-am constatat că-s pline de fructe coapte. Am strâns o jumătate de strachină și mai sunt o mulțime de fructe verzi.

Tufănele

Tufănelele pe care le-am achiziționat în toamna trecută și pe care le-am plantat în grădină nu au mai ieșit anul ăsta. Au răsărit doar veteranele mele movalii, azi înfrumusețate de picuri de ploaie.

***

Ani mi-a adus un buchet uriaș de tufănele de la ea din curte și m-a îndemnat să pun câțiva butășei în grădină, în speranța că vor face rădăcini. Dacă nu, la primăvară sunt abonată la tufănelele ei. Deocamdată, am plantat câteva tije și le-am acoperit cu frunze. Nu sunt foarte încrezătoare, dar nu strică să încerc.

La fel, din uriașele crizanteme albe, cinci la număr, am tăiat din tije și le-am plantat.

Altoaie de mușcate

Vecina Ani a venit aseară la mine cu un braț (fără exagerare!) de altoaie de mușcate și m-a pus să-mi aleg ce vreau. De mult timp îmi doream mușcate albe. Plus alte nuanțe, care mai de care.
Mi-a povestit că le-a găsit aruncate - și-uite-așa, avem noi (eu, Ani și Elena) flori frumoase la ferestre. :)
Aseară am orbecăit prin magazie după ghivece, apoi prin grădină după pământ bun, iar azi sunt mulțumită să admir mușcatele înflorite, la fereastra din camera mea. Sper să se prindă toate!