Zinnia elegans

Sunt deosebit de bucuroasă că mi-am cumpărat car.
Semințe de cârciumărese bătute albe, galbene, roz.
Nu am găsit nuanță lime. În fine, am la ce să mă gândesc în continuare. ☺
Căci, dacă e s-o spunem pe-'a dreaptă, importantă e călătoria,  nu atingerea țintei. Păi, nu? ☺

Lucrări de... toamnă (-iarnă)

Toată lumea vorbește despre vremea neobișnuit de caldă şi că nu e bine.
Dar fiind atât de soare, nu puteam sta în casă, la gura sobei.
Am tăiat crengile teiului sălbatic şi doi salcâmi care încurcau vişinul şi corcoduşul de la drum. Ne-au ajutat Vali şi Lulu.
Am mai descoperit o rădăcină de dalie şi am pus-o la păstrare. Şi am adunat sămânță de măturică de la Elena. (Am imortalizat momentele, dar pe seară, cu telefonul, așa că au ieșit cam dickensiene. ☺ Însă eram prea mulțumită, ca să las lucrurile neconsemnate. )

Minunate stive de crăci

Măturică din belşug

Alte... recolte :)

Am mai strâns câte ceva de prin grădină... iată ce anume:

Și am făcut două coronițe:

Pe coronița cu numărul unu am înfășurat-o cu fir de lână roșie

Pe coronița numărul doi, la care am muncit ceva mai mult, am împodobit-o cu o stea

Gălbenele

Cum mai spuneam, gălbenelele nu mai contenesc cu înfloritul.
Mai ales azi, când a fost parcă zi de primăvară, s-au deschis la soare și arătau minunat.
Pe cât sunt de nepretențioase, pe atât sunt de frumoase.

Micșunele

Azi, soare din nou. Și cald. Și frumos.
Viața grădinii nu e deloc palpitantă. Ba chiar pot spune că e lipsită de evenimente. :)
Și totuși... tot plimbându-mă prin grădină, observ în tufa de micșunele câteva rămurele cu semințe.

Le-am adunat.
Sunt soiul de micșunele puternic parfumate - îmi plac mult.

Plimbarea mea nu s-a rezumat la atât. Am mai strâns frunze de salvie, un mănunchi de izmă și un buchețel de gălbenele, de împrospătat buchetul de pe masă.

Gobăile mele dintre care una bucată cocoș pintenat :)

Caută firicele de lucernă și... găsesc! :)
Fac ouă încă, ceea ce mă bucură nespus, pentru că, de Crăciun, vreau să-mi iasă un cozonac galben-portocaliu.

Salvie

Am lăsat în grădină o tufă de salvie. Frunzele încă sunt bune de folosit la mâncăruri - la cât e iarna de blândă, cu soare, nu au înghețat.
Oare dacă acopăr tufa cu o folie, va rezista la gerurile iernii? Ați încercat?

Iarna bate la ușă

Totuși, ici-colo tot mai rezistă câte o floricică - de trandafir, de gălbenele, de cârciumăreasă, de gura-leului, de călțunași.
Ieri am mai dat o raită prin grădiniță - ultimii trandafirași plantați - alb și roz - s-au prins. Ba au și înflorit, păcăliți de soarele ultimelor zile de noiembrie. I-am mușuroit stranșnic, că tot fragili sunt în mintea mea. Cu toate că, dacă-i privesc cu atenție, amândoi sunt vii, vii, vii, robuști, hotărâți să reziste.

Duminică, T. a pus îngrășământ natural pe brazda pe care aștept la primăvară să iasă loboda, câtă frunză, câtă iarbă. :) (Ne-am propus o cură de ciorbă de lobodă, salată de lobodă și... ce rețete vom mai găsi pe bază de lobodă.)
Am acoperit pătrunjelul, să reziste la ger, să avem verdeață toată iarna. Prazul e frumușel și el.
Țelina e încă verde (am adunat frunze pentru mâncare, sunt foarte aromate), la fel și izma.

Ieri mi-am scos din bibliotecă cele două volume uriașe de grădinărit și le-am răsfoit. 'Geaba! Nu au puterea să țină loc de grădinărit. :(