Ecoruralis

Azi a apărut catalogul de semințe.
Am comandat așa: 

1. calomfir (Tanacetum balsamita)

Această varietate provine din satul Petrinzel, jud. Sălaj. Plantă medicinală perenă, utilizată în fitoterapie. Se înmulțește vegetativ (din muguri adventivi), dar și generativ (prin semințe, în aprilie).

2. ceapă ciorească (Allium fistulosum, familia Amaryllidaceae)

Această varietate provine din satul Petrinzel, jud. Sălaj. Plantă perenă cu frunze lungi și cărnoase la suprafață și bulbi foarte mici în sol. Plantele nu au nevoie de îngrijire specială, florile sunt albe. Gust specific cepei verzi. Are și proprietăți medicinale. Aveți grijă să nu smulgeți bulbii din pământ la recoltare, pentru a continua producția în anul următor.

3. creson de câmp (Land Cress) (Barbarea verna, familia Brassicaceae)

Această varietate provine din Marea Britanie, preluată în satul Văianu, jud. Gorj. Plantă foarte rezistentă la frig, trece iarna lejer, folosită în culturile de toamnă-iarnă-primăvară. Frunzele au un gust picant de muștar accentuat. Soi foarte productiv, se autoînsămânțează cu succes. Se însămânțează la distanță mică între plante. În aprilie-mai înflorește. 

4. salată verde Till 

Această varietate provine din Germania, preluată în satul Văianu, jud. Gorj. Este o salată verde îndeosebi folosită pentru mixurile de salată, consumate când frunzele sunt tinere. Nu formează căpățână. Frunzele sunt de culoare verde deschis și combină două texturi – la bază e crocantă, iar la vârf e moale și lucioasă. Are creștere rapidă și este rezistentă la condiții vitrege de mediu

5. prize-choi

Această varietate provine din Marea Britanie, preluată în satul Văianu, jud. Gorj. Plantă de origine asiatică, anuală, face parte din familia vărzoaselor. Crește repede, ajunge la maturitate la o lună de la însămânțare. Poate fi cultivat primăvara devreme dar sezonul principal e toamna-iarna. Planta are tulpini foarte grase, cărnoase și crocante, late, de culoare albicioasă, iar frunzele sunt lucioase, de culoare verde crud. Se consumă tulpina și frunzele, crud sau gătit. Consumat crud, gustul este asemănător verzei, iar gătit își schimbă ușor gustul. Rezistentă la frig, se pretează pentru cultura de iarnă, în spații protejate, neîncălzite. Rezistă și în câmp, până la temperaturi de -15 grade. Planta crește destul de înaltă, aprox. 25-30 cm înălțime, se cultivă în răsaduri, ca salata, la aprox. 25 cm între cuiburi. 

Cei de la Ecoruralis mai au și alte propuneri drăgălașe (de ex., mătăciune; sau sulfină; sau siminchie - ăsta e arbust rezistent doar până la minus 4 grade C), dar am trecut peste ele (cu greu), pentru că, în principal, erau plante anuale cu flori și nu mă mai pot apuca an de an de răsaduri.