luni, 28 decembrie 2015

Zinnia elegans

Sunt deosebit de bucuroasă că mi-am cumpărat car.
Semințe de cârciumărese bătute albe, galbene, roz.
Nu am găsit nuanță lime. În fine, am la ce să mă gândesc în continuare. ☺
Căci, dacă e s-o spunem pe-'a dreaptă, importantă e călătoria,  nu atingerea țintei. Păi, nu? ☺



duminică, 27 decembrie 2015

Lucrări de... toamnă (-iarnă)

Toată lumea vorbește despre vremea neobișnuit de caldă şi că nu e bine.
Dar fiind atât de soare, nu puteam sta în casă, la gura sobei.
Am tăiat crengile teiului sălbatic şi doi salcâmi care încurcau vişinul şi corcoduşul de la drum. Ne-au ajutat Vali şi Lulu.
Am mai descoperit o rădăcină de dalie şi am pus-o la păstrare. Şi am adunat sămânță de măturică de la Elena. (Am imortalizat momentele, dar pe seară, cu telefonul, așa că au ieșit cam dickensiene. ☺ Însă eram prea mulțumită, ca să las lucrurile neconsemnate. )

Minunate stive de crăci
Măturică din belşug

luni, 21 decembrie 2015

Alte... recolte :)

Am mai strâns câte ceva de prin grădină... iată ce anume:



Și am făcut două coronițe:


Pe coronița cu numărul unu am înfășurat-o cu fir de lână roșie

Pe coronița numărul doi, la care am muncit ceva mai mult, am împodobit-o cu o stea

Gălbenele

Cum mai spuneam, gălbenelele nu mai contenesc cu înfloritul.
Mai ales azi, când a fost parcă zi de primăvară, s-au deschis la soare și arătau minunat.
Pe cât sunt de nepretențioase, pe atât sunt de frumoase.


duminică, 20 decembrie 2015

Micșunele

Azi, soare din nou. Și cald. Și frumos.
Viața grădinii nu e deloc palpitantă. Ba chiar pot spune că e lipsită de evenimente. :)
Și totuși... tot plimbându-mă prin grădină, observ în tufa de micșunele câteva rămurele cu semințe.

Le-am adunat.
Sunt soiul de micșunele puternic parfumate - îmi plac mult.

Plimbarea mea nu s-a rezumat la atât. Am mai strâns frunze de salvie, un mănunchi de izmă și un buchețel de gălbenele, de împrospătat buchetul de pe masă.

miercuri, 16 decembrie 2015

Gobăile mele dintre care una bucată cocoș pintenat :)





Caută firicele de lucernă și... găsesc! :)
Fac ouă încă, ceea ce mă bucură nespus, pentru că, de Crăciun, vreau să-mi iasă un cozonac galben-portocaliu.

marți, 15 decembrie 2015

Salvie


Am lăsat în grădină o tufă de salvie. Frunzele încă sunt bune de folosit la mâncăruri - la cât e iarna de blândă, cu soare, nu au înghețat.
Oare dacă acopăr tufa cu o folie, va rezista la gerurile iernii? Ați încercat?

marți, 1 decembrie 2015

Iarna bate la ușă

Totuși, ici-colo tot mai rezistă câte o floricică - de trandafir, de gălbenele, de cârciumăreasă, de gura-leului, de călțunași.
Ieri am mai dat o raită prin grădiniță - ultimii trandafirași plantați - alb și roz - s-au prins. Ba au și înflorit, păcăliți de soarele ultimelor zile de noiembrie. I-am mușuroit stranșnic, că tot fragili sunt în mintea mea. Cu toate că, dacă-i privesc cu atenție, amândoi sunt vii, vii, vii, robuști, hotărâți să reziste.

Duminică, T. a pus îngrășământ natural pe brazda pe care aștept la primăvară să iasă loboda, câtă frunză, câtă iarbă. :) (Ne-am propus o cură de ciorbă de lobodă, salată de lobodă și... ce rețete vom mai găsi pe bază de lobodă.)
Am acoperit pătrunjelul, să reziste la ger, să avem verdeață toată iarna. Prazul e frumușel și el.
Țelina e încă verde (am adunat frunze pentru mâncare, sunt foarte aromate), la fel și izma.

Ieri mi-am scos din bibliotecă cele două volume uriașe de grădinărit și le-am răsfoit. 'Geaba! Nu au puterea să țină loc de grădinărit. :(

luni, 23 noiembrie 2015

Semințe de roșii

Azi am primit de la roșii de roșii un plic cu un conținut neprețuit: semințe de roșii 100% naturale.
Două soiuri, pe care mi le-am ales din catalogul care conține o ofertă foarte bogată: inimă-de-bou roșie și țâța-vacii.


Împachetate cu grijă, fiecare plic are o etichetă fain concepută și realizată, care conține toate datele de care este nevoie - proveniența, poză color ca să știi cum arată soiul, desigur denumirea (în română și în engleză) și sloganul cu rezonanță proustiană: În căutarea gustului pierdut (și cum ultimul volum al ciclului se cheamă Timpul regăsit, mă aștept ca la vară când voi culege roșii să pot concluziona: Gustul regăsit...).
Pe verso sunt informații despre păstrare, plantare, germinare:


Pentru mine a fost o surpriză extrem de plăcută. Acum aștept cu nerăbdare etapa de făcut răsaduri.
O să urmăresc parcursul acestor plăntuțe până la rod și o să revin cu foto și comentarii.

duminică, 15 noiembrie 2015

Flori și lucrări de toamnă

- De când e frig, le merge bine tufănelelor, crizantemelor, gălbenelelor și trandafirașilor pitici.
- Timpul nu prea mi-a permis să fac tot ce voiam, dar am reușit să sap o brăzduță și să pun arpagic, ca să avem ceapă verde la primăvară.
- Am scos tuberculii de crizanteme și pe cei de gladiole și i-am pus la adăpost.
- Am protejat puii de smochini, să traverseze cu bine iarna.
- Am mușuroit trandafirii tineri.
- Azi am plantat ultimii bulbi, în zona arbustului de iasomie: 2 bulbi de zambile oranj, 2 de zambile albe și 6 de narcise (nu știu ce soi sunt).
- Am avut un fir de trandafir galben-portocaliu, foarte, foarte frumos. Am plantat tija - sper să se prindă, de mult nu am mai vrut așa de tare un soi de trandafir cum mi-l doresc pe ăsta.
- Am adunat semințele de flori de piatră și pe cele de zorele.





duminică, 18 octombrie 2015

Gutui

Și anul ăsta rodul celor trei gutui e bogat. (Unul e mai bătrâior, moștenire de la foștii proprietari; ceilalți doi sunt tinerei, la al doilea an de producție.)
Multe gutui au picat deja - le-am pus la ferestre, am dat vecinilor sau le-am gătit. Însă multe sunt încă în pomi, așteaptă bruma ca să fie culese.

În fiecare an, cred, am făcut gem. Anul ăsta nu mai vrem. Așa că pentru recolta târzie m-am gândit la marmeladă și peltea.
Deocamdată, am făcut compot și am mâncat crude. Iar ieri, am făcut un sufleu - și... aici voiam să ajung. :) E un desert foarte ușor. Ne-a plăcut. Și nici multă muncă nu a trebuit. E prima încercare, dar, cu siguranță, nu ultima. Recomand călduros. :)


***


Rețeta e așa:
Am tăiat cuburi trei gutui mari, apoi le-am fiert, le-am scurs de zeamă, le-am pasat (rețeta cere să fie pasate fin, fin, eu însă am făcut-o grosier, cu furculița). Am pus 6 linguri cu vârf de zahăr, cam 50 de grame de unt, o fiolă de esență de vanilie și o jumătate de linguriță de scorțișoară (cred că trebuia mai multă), am amestecat bine. Și am lăsat să se răcească. Între timp, am bătut (cu telul) 6 albușuri spumă tare (la care am adăugat câteva picături de lămâie și coaja de la o lămâie verde). Apoi am încorporat ușurel spuma în piureul de gutui. În cuptorul încins în prealabil, într-o tavă rotundă unsă bine cu unt (cred că mi-ar trebui niște forme mici de ceramică - ar fi mult mai elegant la servire), sufleul a stat circa 45 de minute.
La servire, peste porția mea am picurat și miere. T. nu a vrut.
Ne-a plăcut amândurora.
(Cred că ar merge și cu un boț de frișcă.)

***
Ce am mai făcut: mâncare de gutui, cu zahăr ars.
Rețeta e simplă și cred că o știe toată lumea. De data asta am făcut-o fără carne de pui, cum îi place lui T. Ar fi mers și câteva stafide, mie mi-ar fi plăcut, dar doar mie. :) Așa că am renunțat.
Importante sunt și condimentele - am pus coajă de lămâie verde, anason, câteva cuișoare.
(Tocmai am văzut un documentar despre India și cât preț pun oamenii de-acolo pe mirodenii.)


sâmbătă, 17 octombrie 2015

Trandafirași

În stânga, rămurele de micșunele uscate, cu semințe tocmai bune de adunat pentru la primăvară
Soi deloc pretențios, cu flori până toamna târziu
Frigul și ploaia pare să-i fi stimulat să înflorească 
Am făcut o pasiune (și) pentru trandafirii pitici. Inițial, am pus o tufă de trandafirași în grădină pentru că, timp de două săptămâni, nu ar fi avut cine să-i ude în ghiveci. Nu știam la ce să mă aștept. Se vor prinde? Vor supraviețui când va veni iarna, vor ajunge în primăvară?
Și s-au prins. Și au rezistat la gerul iernii. Mușuroiți, ca toți ceilalți trandafiri.

Pe urmă, am prins curaj și am mai pus încă trei tufe.
S-au dovedit a fi foarte puternici, înfloresc tot timpul, bogat, de primăvara până toamna târziu (florile uscate trebuie rupte, ca să apară rapid boboci).
Acum i-aș diversifica din punct de vedere coloristic (deocamdată am doi roșu rubiniu, unul portocaliu și unul pe care de-abia l-am pus și nu știu ce culoare e). Aș mai vrea albi, crem, galbeni.
Sunt cu ochii pe ei, la florărie, în supermarket, la piață. :)

vineri, 16 octombrie 2015

Dalii pitice

Au ieșit din semințe. Multe și drăguțe. De două feluri: simple (roșii, galbene, portocalii și crem) și bătute (grena).
Temerea mea este că frigul o să le găsească așa înflorite. Și că nu o să apuc să strâng semințe pentru la anul.
Nu știu dacă se înmulțesc și prin tuberculi, ca daliile mari. Voi aveți? Cum le perpetuați, an de an?



duminică, 11 octombrie 2015

Bună-dimineața

Noi așa îi spunem. Dar are multe denumiri populare, printre care nopticele şi barba-împăratului.
Îşi deschid florile spre seară, până dimineața târziu.
Sunt plante viguroase, fără pretenții de îngrijire.
Acum e vremea la care fac semințe, care arată ca niște boabe de piper mai măricele.
(Dacă cineva îşi dorește, am din belșug, īmi puteți lăsa mesaj pe mail.)
De ieri, plouă necontenit. Pare să le priască. Florile s-au împuținat, dar planta încă e verde, puternică.




sâmbătă, 10 octombrie 2015

Nuci

Nepricepuți,  anul trecut nu am lăsat nucile la uscat și le-am cam compromis.
Anul ăsta suntem experți. ☺
Plus că avem noroc. Cei trei nuci au fost foarte productivi, foarte generoși. Am adunat peste 1000 de nuci!

Acum îmi pare rău că nu am luat sac de iută, când am văzut la Hornbach. Mi-a plăcut, dar m-am gândit atunci că nu am la ce sa-l folosesc. Acum cred că mi-ar fi prins bine.





Completare, 12 octombrie:
Dincolo de utilizările gastronomice variate şi care mai de care mai gustoase, nucile au și proprietăți terapeutice. Ieri am făcut ceai, foarte bun pentru tuse. Īn trei căni de apă clocotită se pun 5 nuci crăpate şi se mai lasă 10 minute pe foc. Aspectul ceaiului e tulbure, nu prea îmbietor, dar gustul nu e rău deloc.
*
15 octombrie: Au apărut nucile în magazine. Pe strada George Enescu, spre  Romană,  un kg de nuci în coajă era 10 lei, iar miezul 45 de lei.

O privire furișă pe geam și o poză difuză, cum numai mie îmi iese, :) în timp ce așteptam autobuzul în stație

marți, 29 septembrie 2015

Măcriș

Am auzit deseori vorbindu-se de măcriș. Dar nu mi-a reținut niciodată atenția.
Sâmbătă însă am primit de la Ruca un snop de frunze de măcriș și o mulțime de semințe.

Mai întâi, Ruca mi-a dat o frunză să gust.
- Îți place?
- Îmi plaaace!
Crocant, acrișor...
Și uite așa, am devenit pe loc fan măcriș.

Am pus semințele la uscat, deocamdată. (Dacă cineva dorește, vă rog să-mi spuneți. Am destule, pot să dau și altora. Cum se spune, dar din dar se face... :) )

Frunzele sunt foarte bune pe post de salată, în combinații diverse: cu salată verde, cu roșii etc.
De asemenea, se mai pot pune la supe și ciorbe. Ruca mi-a spus că sunt minunate la ciorba ardelenească, cu afumătură și smântână. Calorii din plin, dar... merită din când în când, răruț, când vrem ceva tradițional, savuros.
Iar eu am făcut o supă de pipote și inimi de pui, cu dovlecel mult, cartofi, morcovi, roșii, ceapă multă (două cepe mari), ouă întregi și pe care am acrit-o cu măcriș. Chiar este foarte bună!
Dacă i-a plăcut și lui T., care nu le are deloc cu supele...

Ca un făcut, butonam duminică televizorul și dau pe Paprika de o emisiune cu Hugh Fearnley Whittingstall (cea în care se întrec trei bucătari), în care bucătarul lui șef, de la River Cottage, făcea exact orez cu măcriș. A fiert orezul în supă de legume (sau de pui? nu mai știu), iar la final, după ce a închis focul, a pus o mână bună de măcriș și a amestecat ușor. Măcrișul și-a schimbat imediat culoarea și și-a lăsat aroma în orez.
Apoi, pe farfurie, a mai pus un pumn de măcriș verde (tăiat fâșii) peste orez. Arăta fain. Iar măcrișul proaspăt cred că mergea la fix cu orezul. O să încerc și eu.

(Aseară, la lumina proastă din bucătărie, doar atât am reușit să obțin în poze.
În realitate, e mai verde, mai vesel, mai atrăgător...)

luni, 28 septembrie 2015

Lalele rococo și parrot

Azi mi-am îmbogățit colecția de flori de primăvară. Nu am rezistat, deși am zis că nu mai iau nimic, nu mai e loc în grădină.
Însă aceste lalele m-au cucerit instantaneu și irezistibil. :) Cred că știți cum e...

Acum aștept cu nerăbdare primăvara, să le văd înflorite.
Presupun că vor arăta exact ca în poze.
Aveți soiurile astea? Sunt spectaculoase și în realitate?



vineri, 18 septembrie 2015

Zephyranthes

Cum trece timpul! Frumoasa zephyrantes a înflorit din nou! Este al doilea spetembrie pe care ni-l petrecem împreună.
Pentru anul următor, o să separ bulbii, s-o înmulțesc. De când aștept!
Am văzut că mai există roz și mov, foarte frumoase și ele.

O plantă atât de nepretențioasă! Până acum, atâtea luni, a dormit. Acum, cu un pic de apă și de soare de toamnă, isteața, a înflorit. :)

miercuri, 16 septembrie 2015

Bulbi

Am făcut aprovizionarea, ca să sporesc numărul florilor din grădină, la primăvară.
Acum trebuie să plănuiesc unde să-i plantez și să trec la fapte.


Ducesa e foarte interesată să devină grădinăreasă... :)

vineri, 4 septembrie 2015

Plantă din Grecia

Știți cumva ce plantă este în imagine?


Am aflat: este Aeonium arboreum var. “Zwartkop”. Se pare că i se mai spune şi trandafirul negru.
Detalii, aici:
http://www.flori-cultura.ro/aeonium-arboreum-plante-suculente-familia-crassulaceae-video/

joi, 27 august 2015

Catalpa bignonioides

Plimbându-ne în seara asta, am dat de copăcelul ăsta. Îl ştim din copilărie.
Am adunat câteva păstăi. Ce am scos din ele nu prea seamănă a semințe.
O să pun totuşi chestiile astea într-un ghiveci, de curiozitate, să vedem: iese ceva?☺


miercuri, 26 august 2015

Cicoare

Īmi place mult cicoarea, ca plantă. Acum un an am luat câteva semințe de pe câmp şi le-am semănat la marginea pajiştii noastre de lucernă.
Anul ăsta am o tufă semnificativă.

Cicoarea are o mulțime de utilizări. (Ştim despre atåtea plante că sunt terapeutice, dar nu le folosim...)
De pildă, ce aş încerca: rădăcina prăjită şi măcinată e bună pe post de cafea. Dacă cineva a făcut asta în casă, m-ar interesa cum se procedează concret cu prăjirea şi dacă rezultatul final merită oboseala. ☺