miercuri, 15 noiembrie 2017

Tufănele, butaşi (experiment)

După ce am văzut filmuleţul ăsta pe YouTube, mi-am propus să încerc şi eu.
Am căpătat trei modele de tufănele - pitice albe; roşu-cărămiziu înalte; galben-auriu cu floare rotundă şi mică, cu mijlocul proeminent portocaliu.

Într-un pet, într-un amestec de pământ fertil şi nisip, se plantează micii butaşi (au cam 10 cm, nu se lasă nicio frunză în partea de jos). Se udă bine, se acoperă petul cu folie. Se găureşte petul pe fund şi se pune pe o farfurie cu apă. Până la primăvară ar trebui să facă rădăcini.

Spre deosebire de filmuleţ, eu am folosit şi un hormon natural de înrădăcinare - scorţişoară.


joi, 9 noiembrie 2017

Plouă, dar tot am mai tras cu ochiul prin grădină şi am făcut planuri

Măcrişului îi merge bine în perioada asta, a renăscut - i-am pus gând rău: o ciorbă, mâine
Sfecla roşie trebuie adunată zilele astea (la fel şi varza)

Prazul rezistă peste iarnă, dar...
...trebuie adăugat pământ la baza lui, pentru ca partea albă să fie cât mai lungă 

miercuri, 8 noiembrie 2017

Buglossoides arvensis?

Acum, toamna târziu, au răsărit mănunchiuri de frunze. 

Astă-vară, flori nesemnificative


Tufănele

Azi am primit de la Dani şi Nico o mulţime de tufănele cu rădăcină. Sunt înflorite, dar sper să se prindă. E încurajator faptul că rădăcinile sunt pline de puişori încolţiţi, nenumăraţi. Le-am desfăcut în mai multe cuiburi, vreo zece. (Şi mai aveam eu trei tufe, grena şi cred că un roz-somon. Deocamdată ale mele nu s-au deschis.)
Cu ocazia asta, a trebuit să mut tarhonul, menta-lămâiţă şi shiso roşu, pentru că la momentul la care le-am plantat le-am pus cam la întâmplare; acum le reorganizez într-un strat numai de aromatice.

Revenind la tufănele, sunt de două feluri: albe, mici, rotunde; şi alb-crem, ceva mai măricele, cu mijlocul galben, ciufulite:




marți, 7 noiembrie 2017

Sorbaria sorbifolia?

Am primit butaşul de la vecina Ionica, anul trecut. Acum are cam 60 cm înălţime.

A trecut fără probleme peste iarna trecută.

De când cu frigul, nuanţa de verde s-a deschis.

Nu ştiu cum se numeşte, seamănă binişor cu Sorbaria sorbifolia.

luni, 6 noiembrie 2017

Gogonele în grădină

Firele de roşii de la Ani, care au produs bogat şi timpuriu, încă rezistă. Poate pentru că s-au urcat în măr şi sunt oarecum protejate de brumă, pentru că frunzele din pom încă nu au căzut.
Nu ştiu ce soi sunt, ea le-a adus de pe câmp, a găsit răsadul primăvara devreme, într-o insulă de mraniţă.
Sunt productive şi foarte rezistente la boli şi frig. Am păstrat seminţe.
Pentru că nu mai aveam loc în straturile de roşii, le-am pus într-o margine a livezii. Am fost inspirată, pentru că le-a priit. Au crescut nemăsurat în sus, s-au suit în pom nestingherite şi au fost la adăpost de soare puternic şi de intemperii.

Acum, când afară e ba frig, ba cald (ieri, zi de primăvară foarte caldă), ba a dat bruma, ba a plouat rece şi insistent, unele roşii care mai rezistaseră s-au crăpat (probabil, din cauza diferenţelor mari de temperatură care au fost la un moment dat).
Doar roşiile de faţă încă rezistă cu stoicism, vreo zece bucăţi. Frumoase şi sănătoase.








joi, 2 noiembrie 2017

Treburi de noiembrie

- Azi am protejat smochinii. Cu cel mic a fost simplu. Ceilalţi doi, mari, cam la un metru şaizeci, înfăşuraţi în vrejurile de roşii şi ardei, coceni de porumb şi folie, arată ca doi oameni uriaşi. Iar pe înserat, ca două piramide sau ca doi brazi stilizaţi, numai buni de împodobit cu luminiţe.

- Tot azi, mi-am luat inima-n dinţi şi am pritocit varza. (Cumpărată de T. sâmbătă; eu am curăţat cotoarele şi am umplut conurile goale cu sare grunjoasă neiodată; am lăsat verzele în aşteptare până marţi, când am pregătit saramura caldă şi bucăţoaiele de sfeclă roşie şi am pus totul la butoiaş - în butoiaşul de 30 de litri au încăput şapte verze măricele şi vreo şase sfecle; cimbru, beţe de mărar şi doi ardei bishop's crown.)
În biografia mea, nu prea există tradiţie în ceea ce priveşte operaţiunea de pus varză la acrit.
Aşa că totul capătă o importanţă mai mare decât are de fapt.
După pritocirea de azi, am căutat un pietroi pe care l-am spălat, l-am înfăşurat într-o pungă şi l-am pus peste varză. Urmează încă şase pritociri - aşa zice la reţetă.

Din varza din grădina mea am făcut azi la prânz salată. Are un gust foarte bun. Atât de proaspătă, dulceagă, fragedă!
Cotoarele le las în grădină, un pic crestate, cu două trei frunze mari - în primăvară s-ar putea să dea lăstari şi să înflorească.

- Şi o ultimă operaţiune tot pe ziua de azi a fost cea a roşiilor verzi puse să se coacă lent în pungi de hârtie. Vedem dacă de Crăciun sunt coapte, să avem pe masa de sărbătoare salată de roşii.
(După două dimineţi cu brumă groasă, grădina era pleoştită. Am hotărât că e momentul să scot vrejurile de ardei şi roşii, şi asta am făcut printre picături, după care pe multe le-am folosit la protejarea smochinilor. Cu ocazia asta, nu am putut să nu observ şi să nu mă mir admirativ de roşiile violet jasper că sunt foarte rezistente la frig şi brumă! În timp ce alte soiuri erau vizibil afectate de brumă, cele violet jasper arătau impecabil.)



luni, 30 octombrie 2017

Final de octombrie

Am săpat încă o brazdă (în care am încorporat şi resturile de ardei, roşii şi ce vegetale au mai fost pe-acolo prin zonă) şi am făcut şi un şănţuleţ în care am pus seminţe de varză, de experiment.
Am acoperit pătrunjelul - brazda din spate am înconjurat-o cu ţigle ca pe un strat înălţat, iar folia de plastic s-a aşezat foarte bine, să nu teşească pătrunjelul. Brazda din faţă rămăsese pentru mâine, dar pe seară m-am răzgândit şi am acoperit-o doar cu folie.
Ultimele roşii, ultimii ardei, ultima smochină, ultimele (singurele trei) imortele, ultimul busuioc...
Şi - surpriză! - un ultim firicel de nemţişor înflorit, rătăcit printre frunzele galbene şi ruginii...



duminică, 29 octombrie 2017

Ardei iute - răsaduri

Azi am pus în ghivece seminţe de ardei iute cherry bomb şi bishop's crown, soiurile pe care le prefer (pentru că pot fi mâncaţi fără să-ţi dea lacrimile - dintre cei doi, mai iuţi sunt bishop's crown).
Ghivecele merg în casă, unde îşi vor petrece iarna. Primăvara, după ultimul îngheţ, răsadurile vor fi transferate în grădină, unde vor rodi la începutul verii.
Anul ăsta am avut ardei iute foarte târziu (după jumătatea lui septembrie, cred).
De aceea aceste măsuri drastice.
Sper ca metoda să funcţioneze.

Mai urmează şi alte soiuri: bulgăreşti, ardei pentru boia... şi să mai cotrobăi prin paporniţe să văd ce mai găsesc.



Smochini, butaşi

Săptămâna viitoare poate ar trebui să mă apuc de protejarea smochinilor pentru iarnă - sau poate ar trebui să mai aştept până le cad frunzele (părerile sunt împărţite, voi vedea şi în funcţie de prognoză).
Cu smochinul mic va fi simplu.
Cu cei mari va fi ceva mai complicat - mă hotărâsem să-i culc la pământ, dar unul dintre ei, cel mai mare, nu are tulpina principală flexibilă. Va trebui să merg pe planul de rezervă: muşuroit tulpina cca 50 cm, apoi legate crengile laolaltă, înconjurat cu vreji de roşii (ca să elimin pericolul numit şoricei - dacă aş pune coceni, şoriceii ar putea veni la adăpostul lor, la căldură, şi ar putea să roadă tulpina smochinului; pe când gustul tulpinilor de roşii le repugnă, ura!), apoi îmbrăcat în nailon (pânză de sac nu am).

Azi am ales doi butaşi de smochin (trebuie să aibă minimum 3-4 noduri, să aibă cca 5 mm grosime, să fie lignificaţi sau semilignificaţi, să nu li se lase nicio frunză), i-am pus în ghivece şi i-am băgat în casă.

(am pus un fundal alb, pentru că pe fundal de grădină nu se distingeau "beţele" de smochin :) )

joi, 26 octombrie 2017

Smochini - seminţe

Azi am pus în ghivece seminţele de smochine Black Bursa. Despre soiul ăsta de smochin am aflat că e specific Turciei şi că în zona ţării noastre s-ar putea să nu fructifice, pentru că trebuie polenizat de nu ştiu ce viespe care la noi nu există.
Cu toate astea, m-am hotărât să fac acest experiment, deoarece informaţiile sunt oarecum contradictorii. Pe alte site-uri se spune despre smochin că nu are nevoie de polenizator, pentru că se autopolenizează.

În fine, e un experiment de durată, care presupune răbdare multă (şi speranţe constante).

În altă ordine de idei, mă pregătesc să protejez cei trei smochini pe care-i am în grădină.
M-am hotărât pentru metoda următoare: crengile aplecate la pământ, acoperite cu rafie şi frunze, apoi cu pământ. Se pare că aşa vor  rezista foarte bine dacă iarna va fi geroasă.


*

Sau, şi mai bine, crengile acoperite cu vrejuri de roşii, care nu le plac deloc şoriceilor:

miercuri, 25 octombrie 2017

Castravete-lemon

Ieri şi azi a plouat şi a fost frig. Azi-dimineaţă a şi bătut vântul, destul de tare. Aşa că am stat în casă, în cea mai mare parte a timpului. Grădina e abandonată, deci. Oarecum...
Când ploaia se oprea, am mai ieşit să adun nuci, roşii şi ardei pentru salată. M-am mai ocupat de seminţele adunate pentru grădină, dar ordinea o s-o fac la iarnă. Pe seară, am fost să cumpăr lapte proaspăt de văcuţă, direct de la sursă.

Cu atâta timp la dispoziţie, am hotărât că i-a venit vremea şi castravetelui-lemon. S-a cam zbârcit, dar tot frumos era. Despicându-l, am constatat cât de frumos miroase!
Am obţinut destul de multe seminţe din el, pentru producţia 2018.





duminică, 22 octombrie 2017

Grădina, pe ultima sută de metri

Azi am avut o zi grădinărească, cu multe treburi:
- am adunat vinete, roşii, gogonele, ardei bulgăreşti, ardei kapia, gogoşari;
- am săpat o brazdă măricică şi am pus arpagicul;
- am recoltat seminţe de dovlecei (mai multe soiuri - tare mi-e teamă că-s corcite), seminţe de mangold roşu şi alb; plus o mulţime de alte seminţe de flori (sporul-casei, mărăriţe...).

O vecină m-a învăţat să pun crengi de trandafir (am o mulţime, am tuns trandafirii, îi pregătesc pentru iarnă, mai trebuie doar să-i muşuroiesc) pe brazdele proaspăt săpate, ca să nu le mai deranjeze animalele (la mine, pisicile). Aşa am făcut azi cu plantaţia de lavandă şi cu brazda de arpagic.

Dacă e vreme faină mâine, am cu ce continua (în primul rând, de strâns în totalitate vrejii de roşii).

(Foto: T.)

Printre ultimele nalbe ale acestei toamne

(Foto: T.)

sâmbătă, 21 octombrie 2017

Lavandă

Ziua a debutat cu ceaţă (şi tot cu ceaţă s-a terminat - dar afară, în jurul focului, cu T. şi pisicile).
Ieri a sosit lavanda - varietatea Lavandula Angustifolia Sevtopolis - de la fabrica de mov.
Am ales să pun butaşii pe un strat unde a fost lucernă, pentru că, după o asemenea cultură, pământul este foarte afânat, ceea ce place mult lavandei (altfel, dacă apa nu se scurge bine, rădăcinile lavandei putrezesc).
A fost un chin să scot rădăcinile de lucernă - sunt dese şi foarte adânci. Fiecare cazma de pământ era plină de rădăcini şi de tulpini de lucernă încâlcite.

Plantarea butaşilor de lavandă e relativ simplă: gropiţa trebuie să aică cca 15 cm, rădăcina trebuie bine înfiptă în pământ să nu rămână deloc goluri de aer, iar în jurul plantei se face un mic muşuroi.

De marţi se anunţă ploaie, ceea ce e bine pentru lavanda mea.