miercuri, 15 noiembrie 2017

Tufănele, butaşi (experiment)

După ce am văzut filmuleţul ăsta pe YouTube, mi-am propus să încerc şi eu.
Am căpătat trei modele de tufănele - pitice albe; roşu-cărămiziu înalte; galben-auriu cu floare rotundă şi mică, cu mijlocul proeminent portocaliu.

Într-un pet, într-un amestec de pământ fertil şi nisip, se plantează micii butaşi (au cam 10 cm, nu se lasă nicio frunză în partea de jos). Se udă bine, se acoperă petul cu folie. Se găureşte petul pe fund şi se pune pe o farfurie cu apă. Până la primăvară ar trebui să facă rădăcini.

Spre deosebire de filmuleţ, eu am folosit şi un hormon natural de înrădăcinare - scorţişoară.


joi, 9 noiembrie 2017

Plouă, dar tot am mai tras cu ochiul prin grădină şi am făcut planuri

Măcrişului îi merge bine în perioada asta, a renăscut - i-am pus gând rău: o ciorbă, mâine
Sfecla roşie trebuie adunată zilele astea (la fel şi varza)

Prazul rezistă peste iarnă, dar...
...trebuie adăugat pământ la baza lui, pentru ca partea albă să fie cât mai lungă 

miercuri, 8 noiembrie 2017

Buglossoides arvensis?

Acum, toamna târziu, au răsărit mănunchiuri de frunze. 

Astă-vară, flori nesemnificative


Tufănele

Azi am primit de la Dani şi Nico o mulţime de tufănele cu rădăcină. Sunt înflorite, dar sper să se prindă. E încurajator faptul că rădăcinile sunt pline de puişori încolţiţi, nenumăraţi. Le-am desfăcut în mai multe cuiburi, vreo zece. (Şi mai aveam eu trei tufe, grena şi cred că un roz-somon. Deocamdată ale mele nu s-au deschis.)
Cu ocazia asta, a trebuit să mut tarhonul, menta-lămâiţă şi shiso roşu, pentru că la momentul la care le-am plantat le-am pus cam la întâmplare; acum le reorganizez într-un strat numai de aromatice.

Revenind la tufănele, sunt de două feluri: albe, mici, rotunde; şi alb-crem, ceva mai măricele, cu mijlocul galben, ciufulite:




marți, 7 noiembrie 2017

Sorbaria sorbifolia?

Am primit butaşul de la vecina Ionica, anul trecut. Acum are cam 60 cm înălţime.

A trecut fără probleme peste iarna trecută.

De când cu frigul, nuanţa de verde s-a deschis.

Nu ştiu cum se numeşte, seamănă binişor cu Sorbaria sorbifolia.

luni, 6 noiembrie 2017

Gogonele în grădină

Firele de roşii de la Ani, care au produs bogat şi timpuriu, încă rezistă. Poate pentru că s-au urcat în măr şi sunt oarecum protejate de brumă, pentru că frunzele din pom încă nu au căzut.
Nu ştiu ce soi sunt, ea le-a adus de pe câmp, a găsit răsadul primăvara devreme, într-o insulă de mraniţă.
Sunt productive şi foarte rezistente la boli şi frig. Am păstrat seminţe.
Pentru că nu mai aveam loc în straturile de roşii, le-am pus într-o margine a livezii. Am fost inspirată, pentru că le-a priit. Au crescut nemăsurat în sus, s-au suit în pom nestingherite şi au fost la adăpost de soare puternic şi de intemperii.

Acum, când afară e ba frig, ba cald (ieri, zi de primăvară foarte caldă), ba a dat bruma, ba a plouat rece şi insistent, unele roşii care mai rezistaseră s-au crăpat (probabil, din cauza diferenţelor mari de temperatură care au fost la un moment dat).
Doar roşiile de faţă încă rezistă cu stoicism, vreo zece bucăţi. Frumoase şi sănătoase.








joi, 2 noiembrie 2017

Treburi de noiembrie

- Azi am protejat smochinii. Cu cel mic a fost simplu. Ceilalţi doi, mari, cam la un metru şaizeci, înfăşuraţi în vrejurile de roşii şi ardei, coceni de porumb şi folie, arată ca doi oameni uriaşi. Iar pe înserat, ca două piramide sau ca doi brazi stilizaţi, numai buni de împodobit cu luminiţe.

- Tot azi, mi-am luat inima-n dinţi şi am pritocit varza. (Cumpărată de T. sâmbătă; eu am curăţat cotoarele şi am umplut conurile goale cu sare grunjoasă neiodată; am lăsat verzele în aşteptare până marţi, când am pregătit saramura caldă şi bucăţoaiele de sfeclă roşie şi am pus totul la butoiaş - în butoiaşul de 30 de litri au încăput şapte verze măricele şi vreo şase sfecle; cimbru, beţe de mărar şi doi ardei bishop's crown.)
În biografia mea, nu prea există tradiţie în ceea ce priveşte operaţiunea de pus varză la acrit.
Aşa că totul capătă o importanţă mai mare decât are de fapt.
După pritocirea de azi, am căutat un pietroi pe care l-am spălat, l-am înfăşurat într-o pungă şi l-am pus peste varză. Urmează încă şase pritociri - aşa zice la reţetă.

Din varza din grădina mea am făcut azi la prânz salată. Are un gust foarte bun. Atât de proaspătă, dulceagă, fragedă!
Cotoarele le las în grădină, un pic crestate, cu două trei frunze mari - în primăvară s-ar putea să dea lăstari şi să înflorească.

- Şi o ultimă operaţiune tot pe ziua de azi a fost cea a roşiilor verzi puse să se coacă lent în pungi de hârtie. Vedem dacă de Crăciun sunt coapte, să avem pe masa de sărbătoare salată de roşii.
(După două dimineţi cu brumă groasă, grădina era pleoştită. Am hotărât că e momentul să scot vrejurile de ardei şi roşii, şi asta am făcut printre picături, după care pe multe le-am folosit la protejarea smochinilor. Cu ocazia asta, nu am putut să nu observ şi să nu mă mir admirativ de roşiile violet jasper că sunt foarte rezistente la frig şi brumă! În timp ce alte soiuri erau vizibil afectate de brumă, cele violet jasper arătau impecabil.)