Nu demult, încercând să transfer o punguliţă de seminţe de coriandru într-un borcănel de condimente, am vărsat din greşeală seminţele pe alături şi s-au împrăştiat pe jos. Îmi părea rău de ele să le arunc, aşa că, ochind eu un ghiveci cu ghiocei trecuţi, aflat pe pervaz, am hotărât spontan să le adun şi să le înfig aiurea în ghiveciul cu pricina. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut la un moment dat că semincioarele au germinat şi au dat plăntuţe din ele.
Acum sunt fragile, dar promiţătoare.
Problema este că nu-mi place coriandrul verde.
Şi, uite-aşa, m-am trezit cu o cultură (să-i spun aşa) pe care nu mi-o doream neapărat. :)
Dar, ca experiment, mă incită.
Voi vedea cum vor evolua.
Şi poate că vor merge bine şi vor ajunge să facă savuroasele (pentru mine) seminţe.
Fragile şi un pic chinuite în căutarea luminii... |
Lasă că este frumos. Gusturile se mai schimbă. Poate o să-ți placă, doar e de la tine!
RăspundețiȘtergereSunt şi eu curioasă să văd ce impresii o să am de data asta. :)
ȘtergereNici mie nu-mi place coriandru verde, ciudat :)
RăspundețiȘtergereAh, deci aşa... că eu prima dată m-am gândit că cel pe care l-am gustat o fi avut ceva în neregulă.
ȘtergereDe fapt, cum zicea cineva: îţi place sau nu-ţi place. :)
Da, iar nouă nu ne place şi gata. :)
Il lasi sa faca seminte si gata :)
RăspundețiȘtergereCred că asta îi va fi soarta, da.
ȘtergereIar dacă se dovedeşte simplu de obţinut seminţe, pot să-l mai cultiv în viitor.
Si mie imi plac mai mult semintele decat planta, sunt insa cateva retete care necesita coriandru verde. M-am gandit sa-l cultiv sa-l tai si sa-l congelez, asa voi avea permanent putin coriandru verde congelat:).
RăspundețiȘtergereȘi eu mai congelez verdețuri.
ȘtergereDar o să mă străduiesc să am și la ghiveci. Să vedem dacă și reușesc. :)