Roșiile au legat bine. Cu toate că, nefiind tot timpul la fața locului, nu le-am copilit chiar ca la carte.
Preferatele mele sunt, de data asta, inimă-de-bou și cherry.
Mi se părea că anul ăsta sunt în mare întârziere cu ele. Dar, uitându-mă pe blog la iulie trecut, tot cam în stadiul ăsta eram și atunci [uite la ce e bun blogul! :)].
Cu planurilepe care le am (inclusiv roșii uscate - la soare sau la cuptor, să vedem...), îmi trebuie producție serioasă. :)
Inima de bou sunt si preferatele mele numai ca mama, care se ocupa de rosii, le pierde si le amesteca in fiecare an cu celelalte si cum mai dam si la vecini, prieteni, cunostinte rasaduri de rosii, eu sfarsesc in fiecare an prin a manca doar cateva rosii din soiul acesta.
RăspundețiȘtergereAșa se întâmplă, Adriana. Câteodată nu prea avem ce ne dorim. Eu, între timp, am constatat că taman roșiile inimă de bou sunt cam mănate sau arse de soare, nu știu... Oricum, nu arată prea bine.
ȘtergereÎn schimb, roșiile pentru care-mi făceam griji că-s cam la umbră și că nu se vor coace arată cel mai bine. Sunt mai ales cherry. Bune și ele, îmi plac.