A venit frigul, a venit bruma, ea rezistă.
E o plantă veşnic verde, cu toate că nu pare. Are mai degrabă un aer gingaş, inspiră fragilitate.
În vară, a făcut flori galbene, frumuşele, dar fără să ia ochii trecătorului. Funcţionează bine pe post de covor verde, ajutând la sufocarea buruienilor.
Am citit undeva că e foarte decorativă în ghivecele suspendate. La anul, experimentez şi asta.
Stii ce? Ai grija unde o plantezi, caci e invaziva si nu mai scapi de ea.
RăspundețiȘtergereMersi, Cristina.
ȘtergereDeocamdată e într-un spaţiu delimitat. Sunt în faza în care îmi doresc să se înmulţească. :)
Pe urmă, mai vedem...
Oricum, e încadrată de cărări de piatră, de-aici nu mai are unde s-o ia.
Doar să nu răspândească vântul seminţe...
Crezi tu ca n-are, dar se taraste pe piatra pana gaseste un pic de pamant si culmea, nici nu-i trebuie sol fertil! Ai grija cu ea. E frumoasa, dar mi se pare ca sufoca tot ce inconjoara.
RăspundețiȘtergereDeci aşa e de obraznică? :)
ȘtergereO să fiu atentă cu ea, mulţumesc.
(Am mai păţit aşa cu menta. De-abia anul ăsta am reuşit s-o pun la colţ.)
Ca sa intelegi: in locul in care o am, am si menta. Menta se zbate sa traiasca, astalalta zburda vesela.
RăspundețiȘtergereÎnţeleg.
ȘtergerePromit vigilenţă maximă.