Sunt de anul trecut sau poate chiar de acum 2 ani, de când mă pasionau plantele astea și credeam că le pot obține eu din semințe. Acum nu m-am entuziasmat dând de plicuri, gândindu-mă că răsadurile de asemenea plăntuțe sunt greu de obținut, iar ulterior plantele sunt greu de întreținut ca să arate bine - viguroase, sănătoase.
*
Nu în ultimul rând, am și niște semințe care mă bucură nespus - salată limba-cerbului.
Sosite azi cu poșta, de la Valeria.
la mine, cineraria nu trece iarna, verbinele prefer sa le cumpar rasad din piata, iar cu aubrietele n-am reusit niciodata, vor sol cam alcalin, mimoze la apa, nici multa, nici putina, sunt magnet pentru afide, nu, multumesc.
RăspundețiȘtergereLa mine rezistă cineraria, a trecut a doua iarnă.
ȘtergereÎntr-o vreme, mă pasionau tare verbinele. Și eu cumpăram răsaduri.
Cu aubrietele nici eu nu am avut succes niciodată. Am renunțat.
Semințele sunt clar dintr-o vreme în care visam cai verzi pe pereți. :) Dar mi-e dor de vremurile alea, de optimismul, naivitatea și cheful de viață de-atunci. Pliculețele de semințe au fost ca moneda din "Undeva, cândva". :)
Citindu-ti comentariul, mi-am dat seama ca la fel simt si eu in privinta semintelor. Eu am perseverat in naivitate, am pus an de an pentru rasaduri, nu mi-au iesit niciodata, dar parca starea aia de speranta imi face bine. Am si acum ghivecele puse in februarie si ramase fix in stadiul de dupa rasarire, ca nici n-au murit, dar nici nu s-au dezvoltat si cred ca asta imi va pune, in sfarsit, stop la aceasta naivitate.
RăspundețiȘtergereLa un moment dat, e clar că ne luptăm cu morile de vânt. Ne irosim forțele, spațiul, banii. Eu nu m-am putut opri brusc. Dar, treptat-treptat, devin tot mai realistă. E și bine, și rău în asta. :) Succes cu răsadurile de-acum, dragă Cristina! Poate vor crește.
Ștergere